9 definiții pentru sârguitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂRGUITÓR, -OÁRE, sârguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ; sârguincios. [Pr.: -gu-i-] – Sârgui + suf. -tor.

SÂRGUITÓR, -OÁRE, sârguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ; sârguincios. [Pr.: -gu-i-] – Sârgui + suf. -tor.

sârguitor, ~oare a [At: (a. 1643) CUV. D. BĂTR. I, 249/16 / Pl: ~i, ~oare / E: sârgui + -tor] 1-2 (D. oameni) Sârguincios (1-2). 3 (Înv; șîc) Împreună ~ sau dimpreună ~ Părtaș. 4 (Înv; îac) Complice (2). 5 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care necesită eforturi deosebite. 6 Care dovedește insistență, seriozitate Si: perseverent, silitor (7), vrednic, (liv) laborios, sârguincios (4), susținut, tenace, zelos, (rar) lucrător, spornic, strădalnic (2), străduitor (2), (înv) diligent (1), (reg) porav.

SÎRGUITÓR, -OÁRE, sîrguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ. Ai talent, ești și sîrguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. REBREANU, R. I 210.

sîrguitór, -oáre adj. Care se sîrguĭește silitor, harnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sârguitór (-gu-i-) adj. m., pl. sârguitóri; f. sg. și pl. sârguitoáre

sârguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. sârguitóri; f. sg. și pl. sârguitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂRGUITÓR adj. 1. v. harnic. 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguincios, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~oare.)

SÎRGUITOR adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.)

Intrare: sârguitor
sârguitor adjectiv
  • silabație: -gu-i-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sârguitor
  • sârguitorul
  • sârguitoru‑
  • sârguitoare
  • sârguitoarea
plural
  • sârguitori
  • sârguitorii
  • sârguitoare
  • sârguitoarele
genitiv-dativ singular
  • sârguitor
  • sârguitorului
  • sârguitoare
  • sârguitoarei
plural
  • sârguitori
  • sârguitorilor
  • sârguitoare
  • sârguitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)