sârguitor, ~oare a [At: (a. 1643) CUV. D. BĂTR. I, 249/16 / Pl: ~i, ~oare / E: sârgui + -tor] 1-2 (D. oameni) Sârguincios (1-2). 3 (Înv; șîc) Împreună ~ sau dimpreună ~ Părtaș. 4 (Înv; îac) Complice (2). 5 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care necesită eforturi deosebite. 6 Care dovedește insistență, seriozitate Si: perseverent, silitor (7), vrednic, (liv) laborios, sârguincios (4), susținut, tenace, zelos, (rar) lucrător, spornic, strădalnic (2), străduitor (2), (înv) diligent (1), (reg) porav.