opțiuni
  • info

12 definiții pentru răzvrătitor (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZVRĂTITOR, -OARE, răzvrătitori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. – Răzvrăti + suf. -tor.

RĂZVRĂTITOR, -OARE, răzvrătitori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. – Răzvrăti + suf. -tor.

răzvrătitor, ~oare smf, a [At: ȘINCAI, HR. III, 277/37 / V: (înv) ~vlă~ (S și: răsvlătitor), ~iu (S și: răsvlătitor) / S și: răsv~ / Pl: ~i, ~oare / E: răzvrăti + -tor] 1-2 (Persoană) care instigă la răzvrătire (1) Si: instigator, revoltător, (înv) răscolnic1.

RĂZVRĂTITOR, -OARE, răzvrătitori, -oare, adj. Care răzvrătește, care îndeamnă la răzvrătire; instigator. Străbătu crescînd și un cîntec... aspru, dîrz, răzvrătitor. C. PETRESCU, A. R. 56. ◊ (Substantivat) Dar cine era-n capul răzvrătitorilor? ALECSANDRI, T. 1398. D-unde ies răzvrătitorii Și se scol să ne invite «La dreptate și frăție!». BOLLIAC, O. 205. Ce tot spui tu, frate păstor? Nu cumva ești răzvrătitor? TEODORESCU, P. P. 111.

RĂZVRĂTITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival rar Care răzvrătește; care cheamă la răzvrătire. /a (se) răzvrati + suf. ~tor

răzvrătitór, -oáre adj. Care face răscoală, agitator.

răzvlătitor, ~oare a vz răzvrătitor

răzvrătitoriu, ~oare a vz răzvrătitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzvrătitor (rar) adj. m., s. m., pl. răzvrătitori; adj. f., s. f. sg. și pl. răzvrătitoare

răzvrătitor (rar) adj. m., s. m., pl. răzvrătitori; adj. f., s. f. sg. și pl. răzvrătitoare

răzvrătitor adj. m., s. m., pl. răzvrătitori; f. sg. și pl. răzvrătitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZVRĂTITOR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.

răzvrătitor s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.

Intrare: răzvrătitor (adj.)
răzvrătitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzvrătitor
  • răzvrătitorul
  • răzvrătitoru‑
  • răzvrătitoare
  • răzvrătitoarea
plural
  • răzvrătitori
  • răzvrătitorii
  • răzvrătitoare
  • răzvrătitoarele
genitiv-dativ singular
  • răzvrătitor
  • răzvrătitorului
  • răzvrătitoare
  • răzvrătitoarei
plural
  • răzvrătitori
  • răzvrătitorilor
  • răzvrătitoare
  • răzvrătitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
răzvlătitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răzvrătitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzvrătitor, răzvrătitorisubstantiv masculin
răzvrătitoare, răzvrătitoaresubstantiv feminin
răzvrătitor, răzvrătitoareadjectiv

  • 1. rar (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: agitator ațâțător instigator provocator tulburător
    • format_quote Străbătu crescînd și un cîntec... aspru, dîrz, răzvrătitor. C. PETRESCU, A. R. 56. DLRLC
    • format_quote Dar cine era-n capul răzvrătitorilor? ALECSANDRI, T. 1398. DLRLC
    • format_quote D-unde ies răzvrătitorii Și se scol să ne invite «La dreptate și frăție!». BOLLIAC, O. 205. DLRLC
    • format_quote Ce tot spui tu, frate păstor? Nu cumva ești răzvrătitor? TEODORESCU, P. P. 111. DLRLC
etimologie:
  • Răzvrăti + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.