opțiuni
  • info

10 definiții pentru răzvrătitor (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZVRĂTITOR, -OARE, răzvrătitori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. – Răzvrăti + suf. -tor.

RĂZVRĂTITOR, -OARE, răzvrătitori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. – Răzvrăti + suf. -tor.

răzvrătitor, ~oare smf, a [At: ȘINCAI, HR. III, 277/37 / V: (înv) ~vlă~ (S și: răsvlătitor), ~iu (S și: răsvlătitor) / S și: răsv~ / Pl: ~i, ~oare / E: răzvrăti + -tor] 1-2 (Persoană) care instigă la răzvrătire (1) Si: instigator, revoltător, (înv) răscolnic1.

RĂZVRĂTITOR, -OARE, răzvrătitori, -oare, adj. Care răzvrătește, care îndeamnă la răzvrătire; instigator. Străbătu crescînd și un cîntec... aspru, dîrz, răzvrătitor. C. PETRESCU, A. R. 56. ◊ (Substantivat) Dar cine era-n capul răzvrătitorilor? ALECSANDRI, T. 1398. D-unde ies răzvrătitorii Și se scol să ne invite «La dreptate și frăție!». BOLLIAC, O. 205. Ce tot spui tu, frate păstor? Nu cumva ești răzvrătitor? TEODORESCU, P. P. 111.

RĂZVRĂTITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival rar Care răzvrătește; care cheamă la răzvrătire. /a (se) răzvrati + suf. ~tor

răsvrătitor m. cel ce împinge la răzvrătire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzvrătitor (rar) adj. m., s. m., pl. răzvrătitori; adj. f., s. f. sg. și pl. răzvrătitoare

răzvrătitor (rar) adj. m., s. m., pl. răzvrătitori; adj. f., s. f. sg. și pl. răzvrătitoare

răzvrătitor adj. m., s. m., pl. răzvrătitori; f. sg. și pl. răzvrătitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZVRĂTITOR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.

răzvrătitor s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.

Intrare: răzvrătitor (s.m.)
răzvrătitor2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzvrătitor
  • răzvrătitorul
  • răzvrătitoru‑
plural
  • răzvrătitori
  • răzvrătitorii
genitiv-dativ singular
  • răzvrătitor
  • răzvrătitorului
plural
  • răzvrătitori
  • răzvrătitorilor
vocativ singular
  • răzvrătitorule
plural
  • răzvrătitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzvrătitor, răzvrătitorisubstantiv masculin
răzvrătitoare, răzvrătitoaresubstantiv feminin
răzvrătitor, răzvrătitoareadjectiv

  • 1. rar (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: agitator ațâțător instigator provocator tulburător
    • format_quote Străbătu crescînd și un cîntec... aspru, dîrz, răzvrătitor. C. PETRESCU, A. R. 56. DLRLC
    • format_quote Dar cine era-n capul răzvrătitorilor? ALECSANDRI, T. 1398. DLRLC
    • format_quote D-unde ies răzvrătitorii Și se scol să ne invite «La dreptate și frăție!». BOLLIAC, O. 205. DLRLC
    • format_quote Ce tot spui tu, frate păstor? Nu cumva ești răzvrătitor? TEODORESCU, P. P. 111. DLRLC
etimologie:
  • Răzvrăti + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.