13 definiții pentru rustic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÚSTIC, -Ă, rustici, -ce, adj. De țară, ca la țară, imitând anumite aspecte ale vieții de țară; câmpenesc. ♦ Cu suprafața brută, nefinisată. ♦ Fig. Necioplit, grosolan, neșlefuit. – Din fr. rustique, lat. rusticus.

RÚSTIC, -Ă, rustici, -ce, adj. De țară, ca la țară, imitând anumite aspecte ale vieții de țară; câmpenesc. ♦ Cu suprafața brută, nefinisată. ♦ Fig. Necioplit, grosolan, neșlefuit. – Din fr. rustique, lat. rusticus.

rustic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: lat rusticus, fr rustique] 1 a Specific vieții la țară Si: (itr) rustican (1), câmpenesc (1). 2 a Care aparține vieții de la țară Si: rustican (2), câmpenesc (3). 3 a Care se referă la viața la țară Si: (itr) rustican (3) Vz câmpenesc (5). 4 av Ca la țară. 5-6 av, a (Într-un mod) care imită aspectele vieții de la țară. 7 a (D. elemente de arhitectură) Nefinisat. 8-9 av, a (Fig) Grosolan (2). 10 a Țărănesc. 11 a (Îs) Limba latină (sau romană) ~ă Limba latină populară. 12 s Ceea ce este caracteristic vieții de la țară. 13 a (Fig) Simplu. 14 sm (Înv) Țăran.

RÚSTIC, -Ă, rustici, -e, adj. (Livresc) De țară, ca la țară, imitînd anumite aspecte ale vieții de țară. V. cîmpenesc. O casă... încăpătoare și gospodărească, nu lipsită de anume eleganță rustică. CĂLINESCU, E. 49. Acolo, bătrîni și dezamăgiți, în pacea rustică, găseau consolarea cea mare. C. PETRESCU, R. DR. 39. Pe jgheabul verde al cișmelei un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume sub licăririle din cer. MACEDONSKI, O. I 63. ◊ (Adverbial) Dar ocnașul, traducînd rustic, în limba lui, întîmplarea asta, care-l supăra, a liniștit-o domol. POPA, V. 34. ♦ Necioplit, grosolan, neșlefuit. Strînsei verde... cu dreapta mea cam rustică, dreapta grăsulie... a domnului Georges. HOGAȘ, M. N. 31. ♦ (Despre elemente de arhitectură și ornamente) Cu suprafața brută, nefinisată.

RÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) De țară, ca la țară; câmpenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidărie executată din blocuri masive de piatră a căror față exterioară este cioplită brut. [Cf. fr. rustique, lat. rusticus].

RÚSTIC, -Ă I. adj. 1. de (la), ca la țară; câmpenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu fața exterioară cioplită brut. (< fr. rustique, fr. rusticus)

RÚSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care tine de viața de la țară; propriu vieții de la țară; câmpenesc; bucolic; rural. Datini ~ce. 2) iron. Care vădește lipsă de educație și delicatețe; lipsit de maniere alese; necioplit; grosolan. 3) fig. (despre mobilă, case etc.) Care este cu suprafața brută; nefinisat. /<lat. rusticus, fr. rustique

rustic a. 1. țărănesc: locuință rustică; 2. incult: obiceiuri rustice; 3. grosolan.

*rústic, -ă adj. (lat. rústicus, d. rus, ruris, țară, sat. V. rural). Țărănesc, ca de la țară: casă rustică. Fig. Grosolan, necĭoplit, incult: ținută, vorbă rustică. Adv. Ca țăranu: a vorbi rustic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rústic adj. m., pl. rústici; f. rústică, pl. rústice

rústic adj. m., pl. rústici; f. sg. rústică, pl. rústice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÚSTIC adj. 1. patriarhal, țărănesc, (livr.) campestru. (Viață ~.) 2. rural, țărănesc. (Obiceiuri ~.) 3. v. câmpenesc.

RUSTIC adj. 1. patriarhal, țărănesc, (livr.) campestru. (Viață ~.) 2. rural, țărănesc. (Obiceiuri ~.) 3. cîmpenesc, pastoral, rural, țărănesc, (livr.) campestru, (rar) cîmpean. (Idilă ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lira rustica v. chironda.

Intrare: rustic
rustic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rustic
  • rusticul
  • rusticu‑
  • rustică
  • rustica
plural
  • rustici
  • rusticii
  • rustice
  • rusticele
genitiv-dativ singular
  • rustic
  • rusticului
  • rustice
  • rusticei
plural
  • rustici
  • rusticilor
  • rustice
  • rusticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)