opțiuni
  • info
10 definiții pentru ruginitură

Explicative DEX

RUGINITURĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. -tură.

RUGINITURĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. -tură.

ruginitură sf [At: C. PETRESCU, R. DR. 24 / V: (rar) ~năt~ / Pl: ~ri / E: rugini + -tură] 1 Obiect ruginit (1). 2 (Pex) Lucru vechi, uzat, fără valoare.

RUGINITURĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, stricat, lipsit de valoare, nefolositor. O ruginitură de decorație. La TDRG. – Variantă: ruginătură (C. PETRESCU, R. DR. 24) s. f.

ruginătură sf vz ruginitură

RUGINĂTURĂ s. f. v. ruginitură.

Ortografice DOOM

ruginitură s. f., g.-d. art. ruginiturii; pl. ruginituri

ruginitură s. f., g.-d. art. ruginiturii; pl. ruginituri

ruginitură s. f., g.-d. art. ruginiturii; pl. ruginituri

Sinonime

RUGINITURĂ s. v. vechitură.

RUGINITURĂ s. rablă, rugină, vechitură, (reg.) răbăgie, roajbă. (O ~ de pușcă.)

Intrare: ruginitură
ruginitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruginitură
  • ruginitura
plural
  • ruginituri
  • ruginiturile
genitiv-dativ singular
  • ruginituri
  • ruginiturii
plural
  • ruginituri
  • ruginiturilor
vocativ singular —
plural —
ruginătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruginătură
  • ruginătura
plural
  • ruginături
  • ruginăturile
genitiv-dativ singular
  • ruginături
  • ruginăturii
plural
  • ruginături
  • ruginăturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ruginitură, ruginiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Rugini + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.