10 definiții pentru ruginitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUGINITURĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. -tură.
RUGINITURĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ruginitură sf [At: C. PETRESCU, R. DR. 24 / V: (rar) ~năt~ / Pl: ~ri / E: rugini + -tură] 1 Obiect ruginit (1). 2 (Pex) Lucru vechi, uzat, fără valoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUGINITURĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, stricat, lipsit de valoare, nefolositor. O ruginitură de decorație. La TDRG. – Variantă: ruginătură (C. PETRESCU, R. DR. 24) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ruginătură sf vz ruginitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUGINĂTURĂ s. f. v. ruginitură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ruginitură s. f., g.-d. art. ruginiturii; pl. ruginituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ruginitură s. f., g.-d. art. ruginiturii; pl. ruginituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ruginitură s. f., g.-d. art. ruginiturii; pl. ruginituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUGINITURĂ s. v. vechitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUGINITURĂ s. rablă, rugină, vechitură, (reg.) răbăgie, roajbă. (O ~ de pușcă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ruginitură, ruginiturisubstantiv feminin
- 1. Obiect ruginit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O ruginitură de decorație. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Rugini + sufix -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.