Definiția cu ID-ul 930948:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUGINITURĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, stricat, lipsit de valoare, nefolositor. O ruginitură de decorație. La TDRG. – Variantă: ruginătu (C. PETRESCU, R. DR. 24) s. f.