17 definiții pentru rit
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RIT, rituri, s. n. 1. Ritual (2) 4- P. gener. Rânduială, tipic. 2. Confesiune religioasă, ramură autonomă în cadrul aceleiași religii; religie. ♦ Rit vechi = vechea rânduială bisericească, păstrată de secta rascolnicilor. – Din ngr. ríton, lat. ritus, fr. rite.
rit sn [At: (a. 1751) URICARIUL, V. 423/8 / V: rituș / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: ngr ῥητός, lat ritus, fr rite] 1 Ritual (4). 2 (Pgn) Rânduială. 3 Confesiune religioasă. 4 (Spc) Veche credință religioasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RIT, rituri, s. n. 1. Ritual (2). ♦ P. gener. Rânduială, tipic1. 2. Confesiune religioasă; religie; spec. veche credință religioasă. – Din ngr. ríton, lat. ritus, fr. rite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
RIT, rituri, s. n. 1. Practică religioasă, ceremonie bisericească; ritual. Iubirea ta să fie asemeni unui rit Ca sufletul din rugă să iasă-ntinerit. ARGHEZI, V. 151. El era în vîrstă de douăzeci și opt ani numai, înalt la stat, barba și părul capului galben, pe care, după ritul religiei, el avea obicei a le purta rase. BĂLCESCU, O. II 257. ♦ Fig. Rînduială, tipic. Pe masa din careul ofițerilor erau așezate după anume rit, lîngă actele de bord, cerneală și condeie. BART, S. M. 97. 2. Confesiune (3), religie. Ostrogski, pe de o parte, fiind de rit grecesc, simpatiza cu coreligionarii romîni. HASDEU, I. V. 111. La egumen se aflau mai mulți greci și arabi de ritul nostru. BOLINTINEANU, O. 293. Grecii asemenea îndemnară pre romîni ca să se servească cu slovele cirilice, ca nu cumva să se strecoare pintre ei, o dată cu literele, și ritul apusean. NEGRUZZI, S. I 347.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RIT s.n. 1. Practică, ceremonie religioasă; ritual. ♦ (Fig.) Rînduială, tipic. 2. Confesiune (2). [Pl. -uri. / cf. fr. rite, it. rito, lat. ritus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RIT s. n. 1. ritual. ◊ (fig.) rânduială, tipic. 2. confesiune (3). (< fr. rite, lat. ritus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RIT ~uri n. 1) v. RITUAL. 2) Credință religioasă; cult; religie; confesiune. 3) fig. Rânduială tipizată și invariabilă. /<ngr. ríton, lat. ritus, fr. rite
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rit n. ordinea ceremoniilor unui cult religios: rituri sacre.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*rit n., pl. urĭ (lat. ritus). Modu în care se fac ceremoniile unuĭ cult religios: ritu ortodox, ritu catolic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rituș sn vz rit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rit s. n., pl. rituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rit s. n., pl. rituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rit s. n., pl. rituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RIT s. v. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RIT s. v. cult.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RIT s. (BIS.) confesiune, credință, cult, religie, (pop.) lege. (E de ~ ortodox.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rit s. v. CEREMONIAL. CEREMONIE. ETICHETĂ. PROTOCOL. REGULĂ. RITUAL. RÎNDUIALĂ. TIPIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rit, riturisubstantiv neutru
- 1. Ritual. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ritual
- Iubirea ta să fie asemeni unui rit Ca sufletul din rugă să iasă-ntinerit. ARGHEZI, V. 151. DLRLC
- El era în vîrstă de douăzeci și opt ani numai, înalt la stat, barba și părul capului galben, pe care, după ritul religiei, el avea obicei a le purta rase. BĂLCESCU, O. II 257. DLRLC
-
- Pe masa din careul ofițerilor erau așezate după anume rit, lîngă actele de bord, cerneală și condeie. BART, S. M. 97. DLRLC
-
-
- 2. Confesiune religioasă, ramură autonomă în cadrul aceleiași religii. DEX '09 DLRLC DNsinonime: confesiune cult religie
- Ostrogski, pe de o parte, fiind de rit grecesc, simpatiza cu coreligionarii romîni. HASDEU, I. V. 111. DLRLC
- La egumen se aflau mai mulți greci și arabi de ritul nostru. BOLINTINEANU, O. 293. DLRLC
- Grecii asemenea îndemnară pre romîni ca să se servească cu slovele cirilice, ca nu cumva să se strecoare pintre ei, o dată cu literele, și ritul apusean. NEGRUZZI, S. I 347. DLRLC
- 2.1. Rit vechi = vechea rânduială bisericească, păstrată de secta rascolnicilor. DEX '09
-
etimologie:
- ríton DEX '98 DEX '09
- ritus DEX '09 DEX '98 DN
- rite DEX '09 DEX '98 DN