ritual, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 22 / P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e a, ~uri, (rar) ~e sn / E: fr rituel, lat ritualis, ger Ritual] 1 a Care ține de rit (1). 2 a Privitor la rit (1). 3 a Care se face după un anumit rit (1) Si: ritualic (1). 4 sn Rânduială a unei slujbe religioase. 5-6 sn, a (Carte) care conține rugăciunile și ceremoniile unui cult religios. 7 sn (Pgn) Ceremonial desfășurat după reguli tradiționale. 8 sn (Pgn) Obicei.

RITUAL¹, ritualuri, s. n. Rînduială prescrisă a unei slujbe religioase; ceremonial religios. Totul pare că se petrece undeva într-un ținut african, unde membrii unui trib ar îndeplini un straniu și primejdios ritual. BOGZA, C. O. 302. Dar ritualul funebru nu exprimă numai filozofia pesimistă a crăiesei, ci și optimismul bătrînului sfetnic. GHEREA, ST. CR. III 337. ◊ Fig. Ca mai toți specialiștii, colonelul Voinescu voia să facă din meserie o castă, cu un fel de ritual al ei. CAMIL PETRESCU, O. II 528. Cred că-ți place introducerea, Luminițo, e după ritual: o considerație generală, înainte de a trece la amănunt. C. PETRESCU, Î. II 64.

RITUAL, -Ă adj. Referitor la rituri, făcut după anumite rituri. // s.n. Rînduială a unei slujbe religioase. ♦ Ceremonial religios cu implicații folclorice, care se desfășoară, după anumite reguli, în momentele importante din viața comunității. [Pron. -tu-al, pl. -luri. / cf. it. rituale, fr. rituel].

RITUAL, -Ă I. adj. referitor la rituri; făcut după anumite rituri; ritualic. II. s. n. punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit; ceremonial religios. ◊ act magic cu implicații folclorice, având ca obiect orientarea unei forțe oculte, malefice sau benefice, către o acțiune determinată, după anumite reguli; rit (1). (< fr. rituel, it. rituale, lat. ritualis)

RITUAL² ~uri n. 1) Rânduială după care decurge o slujbă religioasă. După ~ ortodox. 2) (la naștere, la căsătorie, la înmormântare etc.) Ceremonial desfășurat conform unor reguli tradiționale. [Sil. -tu-al] /<fr. rituel, lat. ritualis, ~e, germ. Ritual

ritual a. privitor la rituri. ║ n. carte ce conține rugăciunile și ceremoniile de observat în exercițiul unui cult religios.

*rituál, -ă adj. (lat. ritualis). Al rituluĭ, relativ la rit. S. n., pl. e și urĭ. Seria de formalitățĭ care se observă la o ceremonie religioasă. Carte care arată cum se fac aceste formalitățĭ.

ritual² (desp. -tu-al) s. n., pl. ritualuri

ritual¹ (desp. -tu-al) adj. m., pl. rituali; f. rituală, pl. rituale

ritual² (-tu-al) s. n., pl. ritualuri

ritual s. n. (sil. -tu-al), pl. ritualuri

RITUÁL, -Ă (< fr., lat.) adj., s. n. 1. Adj. Care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri. 2.S. n. Orânduiala unei ceremonii religioase. ♦ Ceremonial derivat din vechi tradiții religioase, care se desfășoară după anumite reguli, cu prilejul unor momente importante ale existenței (nașterea, botezul, căsătoria, moartea) sau în legătură cu succesiunea anotimpurilor și cu etape din procesul muncii (semănatul, culesul recoltei etc.). R. are strânse legături cu folclorul, desfășurarea sa fiind punctată, la poporul român, cu numeroase cântece, ca orație de nuntă, bocetul, cântecele drăgaicei, ale cununiei etc. (BIOL.) R. de curtare = comportament care precede la diverse specii de animale actul sexual; include posturi și manifestări cu caracter stereotip ale masculului, având aspecte strict individualizate în funcție de specie. Ex. parada nupțială la păsări, oferirea rituală a hranei, luptele rituale.

RITUAL adj., s. 1. adj. (rar) ritualic. (Dansuri ~.) 2. s. (BIS.) canon, tipic, (înv.) trebnic. (După ~ul ortodox.) 3. s. v. ceremonial.

RITUAL adj., s. 1. adj. (rar) ritualic. (Dansuri ~.) 2. s. (BIS.) canon, tipic, (înv.) trebnic. (După ~ ortodox.) 3. s. ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, rînduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...)