reversiune sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~si~u~ / V: (rar) ~ie / E: fr réversion, lat reversio, -onis] 1 (Jur) Dreptul prin care bunurile de care a dispus o persoană în favoarea alteia îi revin în cazul când aceasta din urmă moare fără să aibă copii. 2 (Rar) Reîntoarcere. 3 Tratament termic aplicat unor aliaje cu bază de aluminiu pentru a elimina efectele îmbătrânirii. 4 Schimbarea ordinii de succesiune în timp a stărilor prin care trece un sistem în cursul unei transformări Si: (rar) reversare (2). 5 Conversiune (3).

REVERSIUNE, reversiuni, s. f. (Și în forma reversie) 1. (Jur.; ieșit din uz) Drept prin care bunurile donate unei persoane se reîntorc la cel care le-a dat, în cazul cînd donatarul moare fără să aibă copii. 2. Reîntoarcere, revenire, recidivă. Cazul de reversie el îl cunoștea în carne și oase. CARAGIALE, S. 142. – Variantă: reversie s. f.

REVERSIUNE s.f. 1. Întoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar cînd persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. Tratament termic aplicat unor aliaje cu bază de aluminiu pentru a elimina efectele îmbătrînirii. ♦ (Fiz.) Schimbarea ordinii de succesiune în timp a stărilor prin care trece un sistem în cursul unei transformări; reversare. 3. Conversie. [Var. reversie s.f. / < fr. réversion, cf. lat. reversio].

REVERSIUNE s. f. 1. (jur.) întoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. tratament termic aplicat unor aliaje cu bază de aluminiu pentru a elimina efectele îmbătrânirii. ◊ (fiz.) schimbare a ordinii de succesiune în timp a stărilor prin care trece un sistem în cursul unei transformări. 3. (biol.) reversie. 4. conversie. (< fr. réversion, lat. reversio)

reversiune f. Jur. dreptul în virtutea căruia bunurile, de care cineva a dispus în favoarea altuia, îi pot reveni când acela moare fără copii.

*reversiúne f. (lat. reversio, -ónis. V. versiune). Jur. Întoarcerea uneĭ proprietățĭ la fostu proprietar care a dăruit-o cuĭva care a murit fără moștenitorĭ.

reversie sf vz reversiune

REVERSIE s. f. v. reversiune.

reversiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. reversiunii; pl. reversiuni

reversiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. reversiunii; pl. reversiuni

reversiune s. f. versiune

reversiune (lat. reversio „răsturnare”), sin. antimetateză (R): Nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim.