10 definiții pentru reîntoarcere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REÎNTOARCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.
REÎNTOARCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
reîntoarcere sf [At: STAMATI, D. / V: ren~ / Pl: ~ri / E: reîntoarce] 1 Revenire la locul de plecare. 2 (Îdt) Restituire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REÎNTOARCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rentoarcere sf vz reîntoarcere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reîntoarcere s. f., g.-d. art. reîntoarcerii; pl. reîntoarceri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reîntoarcere s. f., g.-d. art. reîntoarcerii; pl. reîntoarceri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reîntoarcere s. f. întoarecere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REÎNTOARCERE s. returnare, revenire, (pop.) reînturnare. (~ la punctul de plecare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REÎNTOARCERE s. revenire, (pop.) reînturnare. (~ la punctul de plecare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
reîntoarcere, reîntoarceri s. f. (tox.) revenire treptată a unui toxicoman la o stare de normalitate, după dispariția efectelor drogului ingerat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
reîntoarcere, reîntoarcerisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se reîntoarce. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: returnare revenire reînturnare
etimologie:
- reîntoarce DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.