14 definiții pentru reproșa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reproșa vit [At: ALEXANDRESCU, O. I, 312 / Pzi: ez / E: fr reprocher] 1-2 A-și face (sau a-i face cuiva) imputări, mustrări, reproșuri Si: a(-și) imputa.

REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A mustra, a învinui, a(-și) face reproșuri, a(-și) imputa. – Din fr. reprocher.

REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face (sau a-i face cuiva) imputări, mustrări, reproșuri. Îmi reproșam neîncrederea și neliniștea de altădată. CAMIL PETRESCU, U. N. 205. Calitățile noastre cele mai lăudate Ne sînt ades în lume drept crime reproșate. ALEXANDRESCU, M. 377. ◊ (Cu pronumele în dativ) În «Cîntecul fusului», fata își cîntă și plînge durerea, dar n-are nimic să-și reproșeze. GHEREA, ST. CR. III 271.

REPROȘÁ vb. I. tr. A învinui; a aduce cuiva imputări, reproșuri. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. reprocher].

REPROȘÁ vb. tr. a aduce cuiva reproșuri. (< fr. reprocher)

A REPROȘÁ ~éz tranz. (acțiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca reproș; a imputa. /<fr. reprocher

*reproșéz v. tr. (fr. reprocher, d. lat. pop. *repropiare, a apropia, d. prope, aproape). Fac reproșurĭ, imputez, mustru; a reproșa cuĭva o greșală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reproșéz, 3 sg. și pl. reproșeáză, 1 pl. reproșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. reproșéze; ger. reproșând

reproșa (ind. prez. 3 sg. și pl. reproșează, 1 pl. reproșăm, ger. reproșînd)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPROȘÁ vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a(-i) bănui, (înv.) a prihăni. (A ~ ceva cuiva.) 2. v. obiecta.

REPROȘA vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a(-i) bănui, (înv.) a prihăni. (A ~ ceva cuiva.) 2. a obiecta, a spune, a zice, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)

Intrare: reproșa
  • silabație: -pro-
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reproșa
  • reproșare
  • reproșat
  • reproșatu‑
  • reproșând
  • reproșându‑
singular plural
  • reproșea
  • reproșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reproșez
(să)
  • reproșez
  • reproșam
  • reproșai
  • reproșasem
a II-a (tu)
  • reproșezi
(să)
  • reproșezi
  • reproșai
  • reproșași
  • reproșaseși
a III-a (el, ea)
  • reproșea
(să)
  • reproșeze
  • reproșa
  • reproșă
  • reproșase
plural I (noi)
  • reproșăm
(să)
  • reproșăm
  • reproșam
  • reproșarăm
  • reproșaserăm
  • reproșasem
a II-a (voi)
  • reproșați
(să)
  • reproșați
  • reproșați
  • reproșarăți
  • reproșaserăți
  • reproșaseți
a III-a (ei, ele)
  • reproșea
(să)
  • reproșeze
  • reproșau
  • reproșa
  • reproșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)