opțiuni
  • info

9 definiții pentru refuzare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFUZARE s. f. Acțiunea de a refuza și rezultatul ei. – V. refuza.

REFUZARE s. f. Acțiunea de a refuza și rezultatul ei. – V. refuza.

refuzare sf [At: DLR / Pl: ~zări / E: refuza] Respingere (1)

REFUZARE s. f. Acțiunea de a refuza; refuz. Refuzarea unei propuneri.

REFUZARE s.f. Acțiunea de a refuza; refuz. [< refuza].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

refuzare s. f., g.-d. art. refuzării

refuzare s. f., g.-d. art. refuzării

refuzare s. f., g.-d. art. refuzării; pl. refuzări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REFUZARE s. 1. respingere. (~ unei propuneri.) 2. v. recuzare.

REFUZARE s. 1. respingere. (~ unei propuneri.) 2. (JUR.) recuzare, respingere, (înv.) recuzație. (~ unui jurat.)

Intrare: refuzare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refuzare
  • refuzarea
plural
  • refuzări
  • refuzările
genitiv-dativ singular
  • refuzări
  • refuzării
plural
  • refuzări
  • refuzărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

refuzare, refuzărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi refuza DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.