12 definiții pentru recuzație
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
RECUZAȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.
RECUZAȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
recuzație sf [At: (sec. XIX) CAT. MAN. I, 68 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr recusation, lat recusatio, -onis] (Iuz) Recuzare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECUZAȚIE s.f. Recuzare. [Gen. -iei. / cf. fr. récusation, lat. recusatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECUZAȚIE s. f. recuzare. (< fr. récusation, lat. recusatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recuzațiune sf vz recuzație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
recuzațiune f. Jur. acțiunea de a recuza: recuzațiunea judecătorilor de ocoale.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*recuzațiúne f. (lat. re-cusatio). Acțiunea de a recuza. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
recuzație (desp. -ți-e) s. f., art. recuzația (desp. -ți-a), g.-d. art. recuzației; pl. recuzații, art. recuzațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recuzație (-ți-e) s. f., art. recuzația (-ți-a), g.-d. art. recuzației; pl. recuzații, art. recuzațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recuzație s. f. (sil. -ți-e), art. recuzația (sil. -ți-a), g.-d. art. recuzației; pl. recuzații, art. recuzațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
RECUZAȚIE s. v. recuzare, refuzare, respingere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recuzație s. v. RECUZARE. REFUZARE. RESPINGERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
recuzație, recuzațiisubstantiv feminin
- 1. Recuzare, refuzare, respingere. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: recuzare refuzare respingere
etimologie:
- récusation DEX '09 DEX '98 DN
- recusatio DEX '09 DEX '98 DN