opțiuni
  • info

12 definiții pentru recuzație

din care

Explicative DEX

RECUZAȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.

RECUZAȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.

recuzație sf [At: (sec. XIX) CAT. MAN. I, 68 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr recusation, lat recusatio, -onis] (Iuz) Recuzare (1).

RECUZAȚIE s.f. Recuzare. [Gen. -iei. / cf. fr. récusation, lat. recusatio].

RECUZAȚIE s. f. recuzare. (< fr. récusation, lat. recusatio)

recuzațiune sf vz recuzație

recuzațiune f. Jur. acțiunea de a recuza: recuzațiunea judecătorilor de ocoale.

*recuzațiúne f. (lat. re-cusatio). Acțiunea de a recuza. – Și -áție, dar ob. -áre.

Ortografice DOOM

recuzație (desp. -ți-e) s. f., art. recuzația (desp. -ți-a), g.-d. art. recuzației; pl. recuzații, art. recuzațiile (desp. -ți-i-)

recuzație (-ți-e) s. f., art. recuzația (-ți-a), g.-d. art. recuzației; pl. recuzații, art. recuzațiile (-ți-i-)

recuzație s. f. (sil. -ți-e), art. recuzația (sil. -ți-a), g.-d. art. recuzației; pl. recuzații, art. recuzațiile (sil. -ți-i-)

Sinonime

RECUZAȚIE s. v. recuzare, refuzare, respingere.

recuzație s. v. RECUZARE. REFUZARE. RESPINGERE.

Intrare: recuzație
recuzație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recuzație
  • recuzația
plural
  • recuzații
  • recuzațiile
genitiv-dativ singular
  • recuzații
  • recuzației
plural
  • recuzații
  • recuzațiilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recuzație, recuzațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.