opțiuni
  • info

10 definiții pentru recuzare

Explicative DEX

RECUZARE, recuzări, s. f. Acțiunea de a recuza și rezultatul ei; recuzație. – V. recuza.

RECUZARE, recuzări, s. f. Acțiunea de a recuza și rezultatul ei; recuzație. – V. recuza.

recuzare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~zări / E: recuza] 1 Cerere de retragere din completul de judecată a unui judecător, în cazul în care se pune la îndoială obiectivitatea sa Si: (iuz) recuzație, recuză. 2 Sustragere de la ceva.

RECUZARE, recuzări, s. f. Acțiunea de a recuza și rezultatul ei.

RECUZARE s.f. Acțiunea de a recuza și rezultatul ei; recuzație. ♦ Sustragere de la ceva. [< recuza].

*recuzațiúne f. (lat. re-cusatio). Acțiunea de a recuza. – Și -áție, dar ob. -áre.

Ortografice DOOM

recuzare s. f., g.-d. art. recuzării; pl. recuzări

recuzare s. f., g.-d. art. recuzării; pl. recuzări

recuzare s. f., g.-d. art. recuzării; pl. recuzări

Sinonime

RECUZARE s. (JUR.) refuzare, respingere, (înv.) recuzație. (~ unui jurat.)

RECUZARE s. (JUR.) refuzare, respingere, (înv.) recuzație. (~ unui jurat.)

Intrare: recuzare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recuzare
  • recuzarea
plural
  • recuzări
  • recuzările
genitiv-dativ singular
  • recuzări
  • recuzării
plural
  • recuzări
  • recuzărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recuzare, recuzărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi recuza DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.