15 definiții pentru recipisă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

recipi sf [At: RÂND. JUD. 367/6 / V: (îrg) rățipiș (Pl: rățipisuri) sn, ~is (Pl: ~suri) sn, reți~, (înv) ~cep~, ~suri snp, respiscă, rețepise, (reg) răcipist sn, răcipistie, rățăp~, râsâpisie, râsâpiș sn, ~sie, ~stă, rețepis sn, rețepiș, rețipișă, ric~, ricipisie, risipiție, rițipis (Pl: rițipise, rițipisuri) sn, rițip~, rițipiș (Pl: rițipișuri) sn / Pl: ~se / E: ger Rezepisse, fr récépisse cf rs расписка] 1 Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc. destinate spre a fi expediate). 2 (Reg) Rețetă (1).

RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După fr. récépissé, germ. Rezepisse.

RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După fr. récépissé, germ. Rezepisse.

RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată de obicei dintr-un carnet special), prin care se confirmă primirea pentru expediere a unei sume de bani, a unor acte, telegrame, colete etc. Puse întăi numere de ordine pe cotoarele unei pagini întregi din condica de recipise. C. PETRESCU, Î. II 148. Acel efect l-am dus și l-am înmînat pe vapor lui N. Golescu, pentru care mi-a dat o recipisă. GHICA, A. 202.

RECIPÍSĂ s.f. Adeverință, dovadă oficială, autentică care confirmă primirea unor acte, a unor telegrame etc. [< fr. récépissé, cf. lat. recepisse – a fi primit].

RECIPÍSĂ s. f. înscris oficial, autentic, care confirmă primirea unor acte, telegrame etc. (după fr. récépissé, germ. Rezepisse)

RECIPÍSĂ ~e f. Dovada care atestă recepționarea sau restituirea a ceva (bani, bunuri materiale etc.); chitanță. [G.-D. recipisei] /<fr. récepissé, germ. Rezepisse

recepisă f. adeverință de primire a unei scrisori, telegrame, etc.

*recepísă f., pl. e (fr. récépissé, d. lat. recepisse, perfectu infinitivuluĭ d. recipere, a primi. V. încep, recepțiune). Adeverință, chitanță (la scrisorĭ, telegrame, pachete poștale). – Pop. reci-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recipísă s. f., g.-d. art. recipísei; pl. recipíse

recipísă s. f., g.-d. art. recipísei; pl. recipíse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECIPÍSĂ s. v. chitanță.

RECIPI s. chitanță, (înv. și reg.) zdelcă, (Înv.) răvaș, siguranță, sinet, tahvil, teșcherea, (rusism înv.) rospiscă. (A dat banii și a primit o ~.)

Intrare: recipisă
recipisă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recipi
  • recipisa
plural
  • recipise
  • recipisele
genitiv-dativ singular
  • recipise
  • recipisei
plural
  • recipise
  • recipiselor
vocativ singular
plural