RECIPISĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată de obicei dintr-un carnet special), prin care se confirmă primirea pentru expediere a unei sume de bani, a unor acte, telegrame, colete etc. Puse întăi numere de ordine pe cotoarele unei pagini întregi din condica de recipise. C. PETRESCU, Î. II 148. Acel efect l-am dus și l-am înmînat pe vapor lui N. Golescu, pentru care mi-a dat o recipisă. GHICA, A. 202.