12 definiții pentru reținere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reținere sf [At: HELIADE, D. J. 25/3 / Pl: ~ri / E: reține] 1 Ținere pe loc Si: păstrare, oprire, menținere. 2 Stăpânire de sine Si: circumspecție (2), prudență, rezervă. 3 Discreție (4). 4 Detențiune pentru un timp scurt a unei persoane, înainte de punerea ei sub urmărire. 5 Oprire a unei părți din drepturile bănești cuvenite cuiva. 6 Întipărire în memorie.

REȚÍNERE, rețineri, s. f. Acțiunea de a (se) reține și rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condițiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. ♦ Retenție (3). – V. reține.

REȚÍNERE, rețineri, s. f. Acțiunea de a (se) reține și rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condițiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. ♦ Retenție (3). – V. reține.

REȚÍNERE, rețineri, s. f. Acțiunea de a reține și rezultatul ei; păstrare, oprire. Una din cele mai importante măsuri agrotehnice de iarnă este reținerea zăpezii pe semănături și ogoare.

REȚÍNERE s.f. Acțiunea de a reține și rezultatul ei; păstrare, rezervă. [< reține].

REȚÍNERE s. f. acțiunea de a (se) reține. ◊ stăpânire de sine, prudență, rezervă. ◊ oprire a unei părți din drepturile cuvenite cuiva. ◊ detențiune. (< reține)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rețínere s. f., g.-d. art. rețínerii; pl. rețíneri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REȚÍNERE s. 1. (JUR.) v. arestare. 2. v. abținere. 3. v. înfrânare. 4. v. stăpânire. 5. rezervă, (fig.) măsură. (De ce atâta ~ în comportare?) 6. reticență, rezervă, (livr.) parcimonie. (~ neîntemeiată a unei persoane.) 7. v. oprire, (rar) retenție. (~ unui bun al cuiva.) 8. oprire, păstrare, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 9. menținere, păstrare. (~ apei în sol.) 10. v. retenție. (Baraje de ~.)

REȚÍNERE s. v. răceală.

REȚINERE s. 1. (JUR.) arest, arestare, deținere, închidere, întemnițare, (pop.) popreală. (O ~ de cîteva zile.) 2. abținere, înfrînare, stăpînire. (~ de la ceva.) 3. înfrînare, (livr.) continență. (~ a sentimentelor.) 4. stăpînire. (Arată multă ~.) 5. rezervă, (fig.) măsură. (De ce atîta ~ în comportare?) 6. oprire, (rar) retenție. (~ unui bun al cuiva.) 7. oprire, păstrare, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 8. menținere, păstrare. (~ apei în sol.) 9. (TEHN.) retenție. (Baraje de ~.)

reținere s. v. RĂCEALĂ. RETICENȚĂ.

Intrare: reținere
reținere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reținere
  • reținerea
plural
  • rețineri
  • reținerile
genitiv-dativ singular
  • rețineri
  • reținerii
plural
  • rețineri
  • reținerilor
vocativ singular
plural