12 definiții pentru prădalnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂDALNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic.

prădalnic, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 22 / Pl: ~ici, ~ice / E: pradă + -alnic] 1 Care jefuiește, deposedează pentru a se îmbogăți Si: jefuitor. 2 (Pex; d. acțiuni ale oamenilor) Care are caracter de jaf, de distrugere. 3 (D. animale) Care trăiește din pradă Si: răpitor. 4 (Pex; d. acțiuni, manifestări etc. ale animalelor) Care are caracter de pradă (11), de răpire.

PRĂDALNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic.

PRĂDALNIC, -Ă, prădalnici, -e, adj. 1. Care are caracter de jaf, care stoarce, exploatează, oprimă pentru a se îmbogăți. La jefuirea sîngeroasă a muncitorilor minieri se adăuga exploatarea prădalnică a bogățiilor carbonifere ale țării. GHEORHIU-DEJ, ART. CUV. 469. (Fig.) Nu-i venea încă a crede că a scăpat de prigoana prădalnicei cadențe. C. PETRESCU, A. R. 58. ◊ (Substantivat) Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngătorii. SADOVEANU, E. 24. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă, răpitor. Sub cerul de primăvară, Vulturul prădalnic zboară. DEȘLIU, M. 67. Și vulturi mari, prădalnici, cu gheare înarmați, S-adună, lăsînd puii pe vîrfuri de Carpați. ALECSANDRI, P. A. 129.

PRĂDALNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care pradă; cu caracter de jaf; hoțesc. 2) (despre păsări, animale) Care se hrănesc din pradă. /a prăda + suf. ~alnic

prădalnic a. răpitor: corbul negru și prădalnic AL.

prădálnic, -ă adj. (d. pradă și suf. -alnic). Prădător, jăfuitor: Tătariĭ prădalnicĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prădalnic (înv.) adj. m., pl. prădalnici; f. prădalnică, pl. prădalnice

prădalnic (înv.) adj. m., pl. prădalnici; f. prădalnică, pl. prădalnice

prădalnic adj. m., pl. prădalnici; f. sg. prădalnică, pl. prădalnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRĂDALNIC adj. 1. jefuitor. (Armată ~.) 2. v. răpitor.

PRĂDALNIC adj. 1. jefuitor. (Armată ~.) 2. răpitor, (înv.) rapace, răpicios. (Păsări ~.)

Intrare: prădalnic
prădalnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prădalnic
  • prădalnicul
  • prădalnicu‑
  • prădalnică
  • prădalnica
plural
  • prădalnici
  • prădalnicii
  • prădalnice
  • prădalnicele
genitiv-dativ singular
  • prădalnic
  • prădalnicului
  • prădalnice
  • prădalnicei
plural
  • prădalnici
  • prădalnicilor
  • prădalnice
  • prădalnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prădalnic, prădalnicăadjectiv

învechit
  • 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La jefuirea sîngeroasă a muncitorilor minieri se adăuga exploatarea prădalnică a bogățiilor carbonifere ale țării. GHEORHIU-DEJ, ART. CUV. 469. DLRLC
    • format_quote figurat Nu-i venea încă a crede că a scăpat de prigoana prădalnicei cadențe. C. PETRESCU, A. R. 58. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngătorii. SADOVEANU, E. 24. DLRLC
  • 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sub cerul de primăvară, Vulturul prădalnic zboară. DEȘLIU, M. 67. DLRLC
    • format_quote Și vulturi mari, prădalnici, cu gheare înarmați, S-adună, lăsînd puii pe vîrfuri de Carpați. ALECSANDRI, P. A. 129. DLRLC
etimologie:
  • Pradă + sufix -alnic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.