13 definiții pentru răzvrăti


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.

RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.

răzvrăti [At: PSALT. 27 / V: (înv) ~vârti, ~vlăti, ~reți (S și: răsvreti) / S și: răsv~, resv~ / Pzi: ~tesc / E: vsl развратити] 1-2 vtr (Înv) A (se) schimba. 3 vr (Înv) A se lepăda de cineva. 4-5 vtr A (se) revolta. 6 vr A se indigna. 7 vi (Rar) A complota (împotriva cuiva). 8-9 vtr A (se) împrăștia. 10 vt A scormoni.

RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV. Refl. A se răscula, a se revolta. Nu ne-am răzvrătit, ne-ai răzvrătit! DELAVRANCEA, O. II 157. ◊ Tranz. (Rar) Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gîndul. EMINESCU, O. I 98. ♦ Intranz. (Neobișnuit) A unelti, a complota (împotriva cuiva). A fost vînzarea lui Tomas Viat, care a răzvrătit contra Kentului. NEGRUZZI, S. III 337.

A RĂZVRĂTÍ mă ~ésc tranz. pop. A face să se răzvrătească; a revolta. /<sl. razvratiti

A SE RĂZVRĂTÍ ~ésc intranz. pop. A declanșa o răscoală; a se ridica la luptă împotriva nedreptăților sociale și economice; a se răscula; a se revolta. / < sl. razvratiti

răsvrătì a. a (se) revolta. [Slav. RAZVRATITI].

răzvrătésc v. tr. (vsl. razvratiti, a răscula, d. vratiti, a învîrti, rudă cu lat. vértere, a învîrti, și got. vairthan, germ. werden, a deveni. V. vîrtej). Răscol, revolt. V. refl. Mă răscol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzvrătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătésc, imperf. 3 sg. răzvrăteá; conj. prez. 3 să răzvrăteáscă

răzvrătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătésc, imperf. 3 sg. răzvrăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzvrăteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZVRĂTÍ vb. v. răscula.

RĂZVRĂTI vb. a (se) răscula, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriți, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoși, a (se) semeți, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.)

A (se) răzvrăti ≠ a (se) supune

Intrare: răzvrăti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzvrăti
  • răzvrătire
  • răzvrătit
  • răzvrătitu‑
  • răzvrătind
  • răzvrătindu‑
singular plural
  • răzvrătește
  • răzvrătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzvrătesc
(să)
  • răzvrătesc
  • răzvrăteam
  • răzvrătii
  • răzvrătisem
a II-a (tu)
  • răzvrătești
(să)
  • răzvrătești
  • răzvrăteai
  • răzvrătiși
  • răzvrătiseși
a III-a (el, ea)
  • răzvrătește
(să)
  • răzvrătească
  • răzvrătea
  • răzvrăti
  • răzvrătise
plural I (noi)
  • răzvrătim
(să)
  • răzvrătim
  • răzvrăteam
  • răzvrătirăm
  • răzvrătiserăm
  • răzvrătisem
a II-a (voi)
  • răzvrătiți
(să)
  • răzvrătiți
  • răzvrăteați
  • răzvrătirăți
  • răzvrătiserăți
  • răzvrătiseți
a III-a (ei, ele)
  • răzvrătesc
(să)
  • răzvrătească
  • răzvrăteau
  • răzvrăti
  • răzvrătiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)