10 definiții pentru răvășeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răvășea sf [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / V: (reg) ~ăce~, ~voce~ / Pl: ~eli / E: răvăși + -eală] 1 (Reg) Separare a oilor după proprietarii lor, toamna, când se desface stâna Si: (pop) răscol1 (1). 2 Dezordine produsă de obicei prin răscolirea, împrăștierea mai multor obiecte Si: neorânduială, răvășire.

RĂVĂȘEÁLĂ, răvășeli, s. f. Răvășire. – Răvăși + suf. -eală.

RĂVĂȘEÁLĂ, răvășeli, s. f. Răvășire. – Răvăși + suf. -eală.

RĂVĂȘEÁLĂ, răvășeli, s. f. Dezordine (produsă de obicei prin răscolirea, împrăștierea mai multor obiecte); neorînduială. Am găsit orașul într-o adevărată răvășeală. Peste tot se clădea; străzi întrerupte, piețele publice acoperite cu grămezi de nisip și piatră, – o forfoteală generală. SAHIA, U.R.S.S. 23.

răvășeală f. mare dezordine prin casă.

răvășeálă f., pl. elĭ (d. răvășesc). Mare dezordine pintre obĭecte: ce’nseamnă răvășeala asta pin casă?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răvășeálă s. f., g.-d. art. răvășélii; pl. răvășéli

răvășeálă s. f., g.-d. art. răvășélii; pl. răvășéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂVĂȘEÁLĂ s. v. dezordine.

RĂVĂȘEA s. dezordine, neorînduială, zăpăceală, (fam.) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (fam. fig.) balamuc. (Ce ~ mare e în hîrtiile tale!)

Intrare: răvășeală
răvășeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răvășea
  • răvășeala
plural
  • răvășeli
  • răvășelile
genitiv-dativ singular
  • răvășeli
  • răvășelii
plural
  • răvășeli
  • răvășelilor
vocativ singular
plural