8 definiții pentru răvășire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂVĂȘIRE, răvășiri, s. f. Acțiunea de a răvăși și rezultatul ei; răvășeală. – V. răvăși.
RĂVĂȘIRE, răvășiri, s. f. Acțiunea de a răvăși și rezultatul ei; răvășeală. – V. răvăși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răvășire sf [At: ARDELEANU, U. D. 126 / Pl: ~ri / E: răvăși] Împrăștiere a mai multor obiecte, pentru a căuta ceva Si: răvășeală (2), răscolire (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂVĂȘIRE, răvășiri, s. f. Acțiunea de a răvăși și rezultatul ei; răvășeală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răvășire s. f., g.-d. art. răvășirii; pl. răvășiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răvășire s. f., g.-d. art. răvășirii; pl. răvășiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răvășire s. f., g.-d. art. răvășirii; pl. răvășiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂVĂȘIRE s. v. deranjare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂVĂȘIRE s. deranjare, răscolire, zăpăcire. (~ hîrtiilor de pe masă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
răvășire, răvășirisubstantiv feminin
etimologie:
- răvăși DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.