11 definiții pentru răsuflu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSÚFLU, răsufluri, s. n. (Pop.; și fig.) Răsuflare. ♦ (Înv.) Timp de odihnă; scurt repaus, răgaz. – Din răsufla (derivat regresiv).

răsuflu sn [At: NEGRUZZI, S. III, 497 / S și: răzs~, res~ / Pl: ~ri / E: pvb răsufla] 1 (Pop) Respirație (1). 2 (Îe) A-și ține ~l A-și ține răsuflarea (4). 3 (Înv) Timp de odihnă.

RĂSÚFLU, răsufluri, s. n. (Și fig.) Răsuflare. ♦ (Înv.) Timp de odihnă; scurt repaus, răgaz. – Din răsufla (derivat regresiv).

RĂSÚFLU, răsufluri, s. n. 1. Răsuflare, respirație. Apoi, cu răsufluri puține, Simțîndu-și tot trupu-nghețat Își trage mantaua pe sine. COȘBUC, P. II 15. ◊ (Poetic) Fantasma drăgălașă a verdei tinereți Ce fuge de răsuflul geroasei bătrîneți. ALECSANDRI, P. III 281. ◊ Expr. A-și ține răsuflul = a-și ține răsuflarea, v. răsuflare. S-aștepte... ținîndu-și răsuflul, adunîndu-și puterile. C. PETRESCU, A. R. 5. Țiindu-și răsuflul, au trecut prin un șir de odăi. NEGRUZZI, S. I 78. 2. (Învechit) Timp de odihnă, răgaz. Cînd... aș avea ticnă un ceas, aș putea să-mi iau răsuflu și să spun ce pătimesc. CONACHI, P. 202.

răsuflu n. (poetic) răsuflare: lanul încă umed de răsuflul aurorei AL. [V. suflà].

1) răsúflu n., pl. urĭ (d. răsufla). Vechĭ. Răsuflare. Fig. A da răsuflu, a lăsa să se odihnească. A-țĭ lua răsuflu, a te odihni. V. dușcă.

răsúflet n., pl. e. Rar. Răsuflare: ținîndu-șĭ răsufletu. Răgaz: A spune dintr’un răsuflet (Agrb. Înt. 108), a spune dintr’un suflet, răpede. – Și răsuflu, pl. urĭ. V. dușcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răsúflu (pop.) (-su-flu) s. n., art. răsúflul; pl. răsúfluri

răsúflu s. n. (sil. -flu), art. răsúflul; pl. răsúfluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSÚFLU s. v. odihnă, răgaz, răsuflare, repaus, respirație, suflare.

răsuflu s. v. ODIHNĂ. RĂGAZ. RĂSUFLARE. REPAUS. RESPIRAȚIE. SUFLARE.

Intrare: răsuflu
  • silabație: -flu
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsuflu
  • răsuflul
  • răsuflu‑
plural
  • răsufluri
  • răsuflurile
genitiv-dativ singular
  • răsuflu
  • răsuflului
plural
  • răsufluri
  • răsuflurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)