Definiția cu ID-ul 927046:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSUFLU, răsufluri, s. n. 1. Răsuflare, respirație. Apoi, cu răsufluri puține, Simțîndu-și tot trupu-nghețat Își trage mantaua pe sine. COȘBUC, P. II 15. ◊ (Poetic) Fantasma drăgălașă a verdei tinereți Ce fuge de răsuflul geroasei bătrîneți. ALECSANDRI, P. III 281. ◊ Expr. A-și ține răsuflul = a-și ține răsuflarea, v. răsuflare. S-aștepte... ținîndu-și răsuflul, adunîndu-și puterile. C. PETRESCU, A. R. 5. Țiindu-și răsuflul, au trecut prin un șir de odăi. NEGRUZZI, S. I 78. 2. (Învechit) Timp de odihnă, răgaz. Cînd... aș avea ticnă un ceas, aș putea să-mi iau răsuflu și să spun ce pătimesc. CONACHI, P. 202.