16 definiții pentru rășchitor răschitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂȘCHITÓR, rășchitoare, s. n. Unealtă pe care se deapănă tortul, lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul sau jurubiță. [Var.: răschitór s. n.] – Rășchia + suf. -tor.

RĂȘCHITÓR, rășchitoare, s. n. Unealtă pe care se deapănă tortul, lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul sau jurubiță. [Var.: răschitór s. n.] – Rășchia + suf. -tor.

rășchitor sn [At: KLEIN, D. 412 / V: (îrg) răsc~, (reg) răschitoare sf, ~iet~ (Pl: și: ~ietori sm) snm, răschi~, ~oare sf, ~iit~, râc~, râschitoare sf, râsc~, râșchii~, râșchitoare sf, râș~ (Pl și: râșchitori sm) snm, reschitoare sf, res~, reș~, risc~, rispi~ (sgp) sn, rișchitoare sf, riș~, rișpi~, rusc~ / Pl: ~oare / E: rășchia + -tor] 1 Unealtă pe care se deapănă tortul de pe fus sau de pe ghem, pentru a-l face jurebie Si: (reg) râșchi. 2 (Reg; de obicei îcs) De-a rășchitorilea sau d-a rischitorul Joc de copii în care doi se prind spate la spate, iar unul dintre ei, aplecându-se, îl ridică pe celălalt în spinare cu fața în sus. 3 (Reg; dep; îf rășchitor) Om slab și înalt. 4 (Lpl) Picioare lungi și subțiri. 5 (Reg) Cantitate de fire care se pune o dată pe rășchitor (1).

RĂȘCHITÓR, rășchitoare, s. n. (Și în forma răschitor; cu pronunțare regională rîșchitor, rîschitor) Unealtă pe care se deapănă tortul de pe fus sau de pe ghem, pentru a-l face scul sau jurubiță. Mai stai numai nițel, Mărioaro, să-mi pui niște canură pe rășchitor! SANDU-ALDEA, D. N. 228. Seara pleci pe la ogor, Cînepă stă-n rîșchitor. TEODORESCU, P. P. 343. ◊ (În comparații) O pasăre naltă, Cu picioare Rîschitoare Și c-un gît Pînă-n pămînt. TEODORESCU, P. P. 130. – Variantă: răschitor s. n.

RĂȘCHITÓR ~oáre n. Unealtă pe care se deapănă firele textile de pe fus sau de pe ghem, pentru a le face scul. /a răschia + suf. ~tor

RĂSCHITÓR s. n. v. rășchitor.

RĂSCHITÓR s. n. v. rășchitor.

RĂSCHITÓR s. n. v. rășchitor.

răschitor n. 1. unealtă de depănat tortul; 2. fig. se zice de un om slab și înalt. [V. răschirà].

răschitór și rășchitór (vest) și rîșchitór (est) n., pl. oare (din *răschietor, d. a răschia). Un fel de crăcană saŭ furcă întrebuințată la depănat lîna saŭ cînepa de pe fus p. a o face în formă de sculurĭ. – La Lung. ns. 137, răsch-, la Agrab, Înt. 116, risch-.

rắșchiĭ, rășchitór, V. răsch-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rășchitór s. n., pl. rășchitoáre

rășchitór s. n., pl. rășchitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂȘCHITÓR s. (TEXT.) (reg.) râșchi.

RĂȘCHITÓR s. v. depănătoare, vârtelniță.

rășchitor s. v. DEPANATOARE. VÎRTELNIȚĂ.

RĂȘCHITOR s. (TEXT.) (reg.) rîșchi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rășchitór, rășchitoare, (răștítor), s.n. – (reg.) Bota pe care se pune tortul de cânepă de pe fus: „Rășchitorul este construit dintr-o botă de lemn; un capăt se termină înfurcit, iar celălalt lățit din două părți egale. Tortul de cânepă de pe fus pe această unealtă se răsfiră. Apoi, luat de pe rășchitor, se fierbe în apă cu cenușă” (Bârlea, 1924, II: 470): „Mă ducei în sus pe luncă / Să fac răștítor și furcă” (Țiplea, 1906: 497). – Din rășchia „a depăna firele toarse de pe fus” + suf. -tor (Scriban, DEX, MDA).

rășchitór, -are, (răștítor), s.n. – Bota pe care se pune tortul de cânepă de pe fus: „Rășchitorul este construit din o botă de lemn; un capăt se termină înfurcit, iar celălalt lățit din două părți egale. Tortul de cânepă de pe fus pe această unealtă se răsfiră. Apoi, luat de pe rășchitor, se fierbe în apă cu cenușă” (Bârlea 1924 II: 470): „Mă ducei în sus pe luncă / Să fac răștítor și furcă” (Țiplea 1906. 497). – Din rășchia „a depăna firele toarse de pe fus”.

Intrare: rășchitor
rășchitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rășchitor
  • rășchitorul
  • rășchitoru‑
plural
  • rășchitoare
  • rășchitoarele
genitiv-dativ singular
  • rășchitor
  • rășchitorului
plural
  • rășchitoare
  • rășchitoarelor
vocativ singular
plural
răschitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răschitor
  • răschitorul
  • răschitoru‑
plural
  • răschitoare
  • răschitoarele
genitiv-dativ singular
  • răschitor
  • răschitorului
plural
  • răschitoare
  • răschitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)