rășchitor, rășchitoare, (răștitor), s.n. – (reg.) Bota pe care se pune tortul de cânepă de pe fus: „Rășchitorul este construit dintr-o botă de lemn; un capăt se termină înfurcit, iar celălalt lățit din două părți egale. Tortul de cânepă de pe fus pe această unealtă se răsfiră. Apoi, luat de pe rășchitor, se fierbe în apă cu cenușă” (Bârlea, 1924, II: 470): „Mă ducei în sus pe luncă / Să fac răștitor și furcă” (Țiplea, 1906: 497). – Din rășchia „a depăna firele toarse de pe fus” + suf. -tor (Scriban, DEX, MDA).