rășchitór, rășchitoare, (răștitor), s.n. (reg.) Suportul pe care se pune tortul de cânepă de pe fus: „Rășchitorul este construit dintr-o botă de lemn; un capăt se termină înfurcit, iar celălalt lățit din două părți egale. Tortul de cânepă de pe fus pe această unealtă se răsfiră. Apoi, luat de pe rășchitor, se fierbe în apă cu cenușă” (Bârlea, 1924, II: 470). – Din rășchia + suf. -tor (Scriban, DEX, MDA).