15 definiții pentru păgânătate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂGÂNĂTATE s. f. 1. Păgânism. 2. Mulțime de păgâni; păgânime; p. restr. mulțime de turci; turcime. – Păgân + suf. -ătate.

păgânătate sf [At: URECHE, ap. LET. I, 111/11 / V: ~nit~ / Pl: ~tăți / E: păgân + -ătate] 1 (Înv) Păgânism (1). 2 Însușire de a fi păgân (1) Si: păgânăție (2). 3 Stare de păgân (1) Si: păgânăție (3). 4-5 (Înv) Păcat2 (1-2). 6 (Înv) Greșeală gravă. 7 (Csc) Mulțime de păgâni (1) Si: păgânime (1). 8 (Csc) Neam, popor păgân (2) Si: păgânime (2). 9 (Prc) Turcime. 10 (Pop) Epocă anterioară apariției creștinismului Si: Antichitate, păgânism (3).

PĂGÂNĂTATE s. f. 1. Păgânism (1). 2. Mulțime de păgâni; păgânime; p. restr. mulțime de turci; turcime. – Păgân + suf. -ătate.

PĂGÂNĂTATE f. 1) v. PĂGÂNISM. 2) v. PĂGÂNIME. /păgân + suf. ~ătate

păgânătate f. neam păgânesc: păgânătatea e ca pleava vânturată EM. [Lat. PAGANITATEM].

PĂGÎNĂTATE s. f. 1. (Cu sens colectiv) Mulțime mare de păgîni; (în special în trecut) mulțime de turci, armată turcească. Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mînă. Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148 2. Epoca anterioară apariției creștinismului; antichitate. În vremea păgînătății, pre Apolon l-au ținut grecii în loc de dumnezeu. ȚICHINDEAL, la CADE.

păgînătáte f. (d. păgîn saŭ lat. pagánitas, -átis). Calitatea de păgîn, păgînizm. Păgînime. Fig. Barbarie: ce păgînătate!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păgânătate s. f., g.-d. art. păgânătății

păgânătate s. f., g.-d. art. păgânătății

păgânătate s. f., g.-d. art. păgânătății; pl. păgânătăți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂGÂNĂTATE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păgânism, ticăloșie, turcime.

păgînătate s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. PĂGÎNISM. TICĂLOȘIE. TURCIME.

Intrare: păgânătate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păgânătate
  • păgânătatea
plural
genitiv-dativ singular
  • păgânătăți
  • păgânătății
plural
vocativ singular
plural
păgânitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păgânătatesubstantiv feminin

  • 1. Păgânism. DEX '09
    sinonime: păgânism
  • 2. Mulțime de păgâni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: păgânime
    • 2.1. prin restricție Mulțime de turci. DEX '09 DLRLC
      sinonime: turcime
      • format_quote Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mînă. Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
  • 3. Epoca anterioară apariției creștinismului. DLRLC
    sinonime: Antichitatea
    • format_quote În vremea păgînătății, pre Apolon l-au ținut grecii în loc de dumnezeu. ȚICHINDEAL, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • Păgân + sufix -ătate. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.