păgânătate sf [At: URECHE, ap. LET. I, 111/11 / V: ~nit~ / Pl: ~tăți / E: păgân + -ătate] 1 (Înv) Păgânism (1). 2 Însușire de a fi păgân (1) Si: păgânăție (2). 3 Stare de păgân (1) Si: păgânăție (3). 4-5 (Înv) Păcat² (1-2). 6 (Înv) Greșeală gravă. 7 (Csc) Mulțime de păgâni (1) Si: păgânime (1). 8 (Csc) Neam, popor păgân (2) Si: păgânime (2). 9 (Prc) Turcime. 10 (Pop) Epocă anterioară apariției creștinismului Si: Antichitate, păgânism (3).