opțiuni
  • info

13 definiții pentru păgânime

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂGÂNIME s. f. Totalitatea păgânilor; mulțime de păgâni; păgânătate; p. restr. turcime. – Păgân + suf. -ime.

PĂGÂNIME s. f. Totalitatea păgânilor; mulțime de păgâni; păgânătate; p. restr. turcime. – Păgân + suf. -ime.

păgânime [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 76 / Pl: (rar) ~mi / E: păgân + -ime] (Csc) 1-2 Mulțime de păgâni (1, 3). 3-4 Neam păgân (2, 4) Vz păgânitate (5-6). 5 (Prc) Turcime.

PĂGÂNIME f. (colectiv de la păgân) 1) Totalitate a păgânilor. 2) Mulțime de păgâni. /păgân + suf. ~ime

PĂGÎNIME, păgînimi, s. f. Totalitatea păgînilor, mulțime de păgîni, păgînătate.

pâgânime f. mulțime de păgâni.

păgîníme f. (d. păgîn). Mulțime de păgînĭ, totalitatea păgînilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păgânime s. f., g.-d. art. păgânimii

păgânime s. f., g.-d. art. păgânimii

păgânime s. f., g.-d. art. păgânimii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂGÂNIME s. v. păgânătate.

PĂGÂNIME s. v. turcime.

PĂGÎNIME s. păgînătate.

păgînime s. v. TURCIME.

Intrare: păgânime
păgânime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păgânime
  • păgânimea
plural
  • păgânimi
  • păgânimile
genitiv-dativ singular
  • păgânimi
  • păgânimii
plural
  • păgânimi
  • păgânimilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păgânime, păgânimisubstantiv feminin

etimologie:
  • Păgân + sufix -ime. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.