11 definiții pentru purtat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURTÁT1 s. n. 1. (Pop.) Fel, mod de a se îmbrăca; port. 2. Utilizare, întrebuințare. 3. Conduită, purtare, comportare. – V. purta.

PURTÁT1 s. n. 1. (Pop.) Fel, mod de a se îmbrăca; port. 2. Utilizare, întrebuințare. 3. Conduită, purtare, comportare. – V. purta.

purtat1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 343/34 / Pl: (rar) ~uri / E: purta] 1 Purtare (1). 2 (Îvr; fig) Suportare. 3 (Îvr; fig) Îngrijire. 4-6 Purtare (7, 9-10). 7 (Mpl) Conduită (1). 8 (Înv) Conducere. 9-10 (Îljv) De ~t (Care servește) de îmbrăcăminte.

PURTÁT1 s. n. 1. Fel, mod de a se îmbrăca; port. Vino dar să ne-nsoțim Că noi bine ne lovim Și la stat și la purtat, MARIAN, S. 8. Mîndruțo cu părul creț, Te cunosc sara pe mers, Pe mersul picioarelor, Pe purtatul poalelor. HODOȘ, P. P. 161. 2. Purtare, comportare. Doamna lîngă Ștefan vine, Blîndă-n vorbe și-n purtat. COȘBUC, P. I 211.

purtat a. 1. ce a fost purtat: haine purtate; 2. dus, transportat: o biată frunză de vânt în veci purtată AL.; 3. fig. umblat, pățit: ești om purtat CR. ║ n. mod de a se îmbrăca, port: nu e deosebire între dânsele nici la stat nici la purtat CR.

purtát n. Acțiunea de a purta mereŭ; haĭna asta rezistă la purtat. Modu de a te purta în vorbă, în mișcărĭ: l-am cunoscut după purtat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PURTÁT s. folosire, întrebuințare, purtare, uzură. (De atâta ~, pantalonii erau rupți.)

PURTÁT s. v. cârmuire, comportament, comportare, conducere, conduită, diriguire, domnie, guvernare, îmbrăcăminte, port, purtare, stăpânire.

PURTAT s. folosire, întrebuințare, purtare, uzură. (De atîta ~, pantalonii erau rupți.)

purtat s. v. CÎRMUIRE. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUCERE. CONDUITĂ. DIRIGUIRE. DOMNIE. GUVERNARE. ÎMBRĂCĂMINTE. PORT. PURTARE. STĂPÎNIRE.

Intrare: purtat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purtat
  • purtatul
  • purtatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • purtat
  • purtatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

purtat (s.n.)

etimologie:

  • vezi purta
    surse: DEX '98 DEX '09