opțiuni
  • info

12 definiții pentru purtat (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURTAT1 s. n. 1. (Pop.) Fel, mod de a se îmbrăca; port. 2. Utilizare, întrebuințare. 3. Conduită, purtare, comportare. – V. purta.

PURTAT1 s. n. 1. (Pop.) Fel, mod de a se îmbrăca; port. 2. Utilizare, întrebuințare. 3. Conduită, purtare, comportare. – V. purta.

purtat1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 343/34 / Pl: (rar) ~uri / E: purta] 1 Purtare (1). 2 (Îvr; fig) Suportare. 3 (Îvr; fig) Îngrijire. 4-6 Purtare (7, 9-10). 7 (Mpl) Conduită (1). 8 (Înv) Conducere. 9-10 (Îljv) De ~t (Care servește) de îmbrăcăminte.

PURTAT1 s. n. 1. Fel, mod de a se îmbrăca; port. Vino dar să ne-nsoțim Că noi bine ne lovim Și la stat și la purtat, MARIAN, S. 8. Mîndruțo cu părul creț, Te cunosc sara pe mers, Pe mersul picioarelor, Pe purtatul poalelor. HODOȘ, P. P. 161. 2. Purtare, comportare. Doamna lîngă Ștefan vine, Blîndă-n vorbe și-n purtat. COȘBUC, P. I 211.

purtat a. 1. ce a fost purtat: haine purtate; 2. dus, transportat: o biată frunză de vânt în veci purtată AL.; 3. fig. umblat, pățit: ești om purtat CR. ║ n. mod de a se îmbrăca, port: nu e deosebire între dânsele nici la stat nici la purtat CR.

purtát n. Acțiunea de a purta mereŭ; haĭna asta rezistă la purtat. Modu de a te purta în vorbă, în mișcărĭ: l-am cunoscut după purtat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

purtat s. n.

purtat s. n.

purtat s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PURTAT s. folosire, întrebuințare, purtare, uzură. (De atâta ~, pantalonii erau rupți.)

PURTAT s. v. cârmuire, comportament, comportare, conducere, conduită, diriguire, domnie, guvernare, îmbrăcăminte, port, purtare, stăpânire.

PURTAT s. folosire, întrebuințare, purtare, uzură. (De atîta ~, pantalonii erau rupți.)

purtat s. v. CÎRMUIRE. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUCERE. CONDUITĂ. DIRIGUIRE. DOMNIE. GUVERNARE. ÎMBRĂCĂMINTE. PORT. PURTARE. STĂPÎNIRE.

Intrare: purtat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purtat
  • purtatul
  • purtatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • purtat
  • purtatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

purtatsubstantiv neutru

  • 1. popular Fel, mod de a se îmbrăca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: port
    • format_quote Vino dar să ne-nsoțim Că noi bine ne lovim Și la stat și la purtat, MARIAN, S. 8. DLRLC
    • format_quote Mîndruțo cu părul creț, Te cunosc sara pe mers, Pe mersul picioarelor, Pe purtatul poalelor. HODOȘ, P. P. 161. DLRLC
  • 2. Utilizare, întrebuințare. DEX '09 DEX '98
    sinonime: utilizare întrebuințare
  • 3. Comportare, conduită, purtare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: comportare conduită purtare
    • format_quote Doamna lîngă Ștefan vine, Blîndă-n vorbe și-n purtat. COȘBUC, P. I 211. DLRLC
etimologie:
  • vezi purta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.