30 de definiții pentru puhoi (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUHOI1, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apă care curge cu repeziciune și forță; apă curgătoare umflată de ploi, care se revarsă cu forță; șuvoi. ♦ Ploaie mare, torențială. ♦ Fig. Mulțime mare de oameni sau de alte ființe care se deplasează cu repeziciune în aceeași direcție. ♦ (Adverbial) în cantitate sau în număr foarte mare, grămadă. [Var.: (reg.) pohoi, povoi s. n.] – Din sl. povonĩ.

puhoi1 sn [At: URECHE, L. 112 / V: (reg) covoi, hopoi (Pl: ~uri), opovon, păvoi, pâh~, povon, puvoi, (îvr) pogh~, (pop) poh~, (îrg) povoi / Pl: ~oaie, (rar) ~uri / E: slv повонь] 1 Cantitate foarte mare de apă, formată de ploi sau de zăpezile topite, care curge cu repeziciune și forță. 2 Apă curgătoare umflată de ploi care iese din matcă și se revarsă cu forță Si: șuvoi, torent. 3 Ploaie mare, torențială Si: potop. 4 (Reg; îf hopoi) Picătură mare de ploaie. 5 (Pan; cu determinări care arată felul, natura) Cantitate imensă de ființe sau de lucruri în mișcare năvalnică, în agitație etc. Si: mulțime, potop. 6 (Reg; îf povoi) Cărare făcută în pădure de animalele sălbatice. 7 (Trs) Îngrămădire de lemne, crengi etc., blocate pe cursul unei ape, formând un stăvilar.

PUHOI1, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apă care curge cu repeziciune și forță; apă curgătoare umflată de ploi, care se revarsă cu forță; șuvoi. ♦ Ploaie mare, torențială. ♦ Fig. Mulțime mare de oameni sau de alte ființe care se deplasează năvalnic în aceeași direcție. ♦ (Adverbial) În cantitate sau în număr foarte mare, grămadă. [Var.: (reg.) pohoi, povoi s. n.] – Din sl. povonĩ.

PUHOI1, puhoaie, s. n. 1. Torent vijelios de apă; apă curgătoare umflată de ploi, care iese din matcă și se revarsă, producînd inundații; șuvoi. La viituri mari puhoiul rupea și surpa ogoarele din coasta satului. SADOVEANU, M. C. 5. Apa venise mare în munte se topeau încă nămeții... Pluteau rădăcini, bucăți de garduri împletite, strujeni smulși de undeva, unde puhoiul a inundat. C. PETRESCU, Î. II 174. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. ◊ Fig. Așezările de la Timiș rămaseră ca-ntr-o destindere leneșă sub puhoiul de soare al primăverii. SADOVEANU, F. J. 86. Se tîngui și se revoltă, revărsîndu-și durerile și zbuciumul într-un puhoi de fraze. REBREANU, P. S. 148. Cînd am zărit ursul, deodată am simțit, frate... un puhoi de sloiuri curgîndu-mi ici, în spate. ALECSANDRI, T. II 77. ◊ (În metafore și comparații) întunericul veni puhoi. CAMILAR, N. I 46. Ura creștea, ca puhoiul turbat al unui Șiret milos, vînăt, în creșterea zăporîtă a ploilor turburi și năprasnice. POPA, V. 332. ◊ Loc. adv. În puhoaie = ca un puhoi; mult, îmbelșugat. Ploaia cădea în puhoaie: deasă, repede, cu bășici. DELAVRANCEA, S. 151. 2. Fig. Mulțime mare, val de oameni (sau de alte ființe), care se scurge sau năvălește undeva. Împărăția ridica alte puhoaie de oști din Rumelia și Anadol, îmbulzindu-le la noi în Țara de Jos. SADOVEANU, N. P. 11.. – Pl. și: puhoiuri. - Variante: pohoi (RUSSO, S. 17), povoi (NEGRUZZI, S. III 346), puvoi (SADOVEANU, O. A. II 202) s. n.

PUHOI ~oaie n. 1) Curs vijelios de apă format în urma ploilor mari sau a topirii zăpezii; torent; șuvoi. 2) Ploaie torențială. 3) fig. Mulțime nenumărată (de oameni sau de alte ființe) care se îndreaptă năvalnic în aceeași direcție. /<sl. povoni

puhóĭ, V. povoĭ.

POHOI s. n. v. puhoi.

POHOI s. n. v. puhoi.

POHOI s. n. v. puhoi.

POVOI s. n. v. puhoi1.

POVOI s. n. v. puhoi1.

PUVOI s. n. v. puhoi1.

PUVOI s. n. v. puhoi1.

hopoi sn vz puhoi

pâhoi[1] sn vz puhoi1 corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: păhoi. O confirmă forma acestei variante în definiția principală și ordonarea alfabetică a acesteia — LauraGellner

poghoi sn vz puhoi1

pohoi1 sn vz puhoi1

povoi1 sn vz puhoi1

povon sn vz puhoi1

puvoi sn vz puhoi1

POVOI s. n. v. puhoi.

PUVOI s. n. v. puhoi.

pohoiu n. Mold. V. povoiu: pohoiu fără obârșie AL.

povoiu n. 1. torent: 2. ploaie torențială. [Slav. POVONĬ, inundare].

pohóĭ, V. povoĭ.

povóĭ, pohóĭ și (est) puhóĭ n., pl. oaĭe (vsl. povonĭ, potop, inundațiune, povodĭnŭ, inundațiune, d. voda, apă. V. adăpoĭ). Torent, șivoĭ, apă impetuoasă de rîŭ saŭ de ploaĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

puhoi2 s. n., pl. puhoaie

puhoi s. n., pl. puhoaie

puhoi s. n., pl. puhoaie

puhoi, pl. puhoaie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUHOI s. 1. v. torent. 2. râu, șiroi, șuvoi, torent. (~ de vin.) 3. v. mulțime.

PUHOI s. 1. șuvoi, torent, (pop.) noian, zăpor, (înv. și reg.) năboi, (reg.) șușoi, (prin Dobr. și Munt.) sel. (~ de ape.) 2. rîu, șiroi, șuvoi, torent. (~ de vin.) 3. duium, grămadă, mulțime, potop, puzderie, sumedenie, (înv. și pop.) mare, poiede, (înv. și reg.) întuneric, (reg.) posmol, tălabă, (Transilv. și Mold.) silă, (înv.) mulțit, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (Un ~ de trupe inamice.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

puhoi (puhoaie), s. n. – Torent, șuvoi. – Var. pohoi, povoi. Sl. povonĭ (Tiktin; Candrea; cf. Cihac, II, 284). – Der. puhoială (var. pohoială, povoială), s. f. (torent); puhoier, s. m. (uliu, Milvus regalis).

Intrare: puhoi (s.n.)
puhoi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puhoi
  • puhoiul
  • puhoiu‑
plural
  • puhoaie
  • puhoaiele
genitiv-dativ singular
  • puhoi
  • puhoiului
plural
  • puhoaie
  • puhoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puvoi
  • puvoiul
  • puvoiu‑
plural
  • puvoaie
  • puvoaiele
genitiv-dativ singular
  • puvoi
  • puvoiului
plural
  • puvoaie
  • puvoaielor
vocativ singular
plural
hopoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
opovon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pâhoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poghoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
povon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pohoi
  • pohoiul
  • pohoiu‑
plural
  • pohoaie
  • pohoaiele
genitiv-dativ singular
  • pohoi
  • pohoiului
plural
  • pohoaie
  • pohoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • povoi
  • povoiul
  • povoiu‑
plural
  • povoaie
  • povoaiele
genitiv-dativ singular
  • povoi
  • povoiului
plural
  • povoaie
  • povoaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puhoi, puhoaiesubstantiv neutru

  • 1. Cantitate mare de apă care curge cu repeziciune și forță; apă curgătoare umflată de ploi, care se revarsă cu forță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La viituri mari puhoiul rupea și surpa ogoarele din coasta satului. SADOVEANU, M. C. 5. DLRLC
    • format_quote Apa venise mare. În munte se topeau încă nămeții... Pluteau rădăcini, bucăți de garduri împletite, strujeni smulși de undeva, unde puhoiul a inundat. C. PETRESCU, Î. II 174. DLRLC
    • format_quote Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. DLRLC
    • format_quote figurat Așezările de la Timiș rămaseră ca-ntr-o destindere leneșă sub puhoiul de soare al primăverii. SADOVEANU, F. J. 86. DLRLC
    • format_quote figurat Se tîngui și se revoltă, revărsîndu-și durerile și zbuciumul într-un puhoi de fraze. REBREANU, P. S. 148. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd am zărit ursul, deodată am simțit, frate... un puhoi de sloiuri curgîndu-mi ici, în spate. ALECSANDRI, T. II 77. DLRLC
    • format_quote metaforic în comparații / la comparativ Întunericul veni puhoi. CAMILAR, N. I 46. DLRLC
    • format_quote metaforic în comparații / la comparativ Ura creștea, ca puhoiul turbat al unui Siret milos, vînăt, în creșterea zăporîtă a ploilor turburi și năprasnice. POPA, V. 332. DLRLC
    • 1.1. Ploaie mare, torențială. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. figurat Mulțime mare de oameni sau de alte ființe care se deplasează cu repeziciune în aceeași direcție. DEX '09 DLRLC
      sinonime: mulțime
      • format_quote Împărăția ridica alte puhoaie de oști din Rumelia și Anadol, îmbulzindu-le la noi în Țara de Jos. SADOVEANU, N. P. 11.. DLRLC
    • 1.3. (și) adverbial În cantitate sau în număr foarte mare. DEX '09
      sinonime: grămadă
  • comentariu Plural și: puhoiuri. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.