28 de definiții pentru puțin (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUȚÍN, -Ă, puțini, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ◊ Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil. ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris.Expr. Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să..., era pe punctul de a... Pentru puțin! = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire. 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. ◊ Puțin la trup = mic și firav. ♦ De intensitate mică; slab. 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste câteva zile. 4. (Cu valoare de num. nehot.) Puțini știu acest lucru. II. Adv. 1. În cantitate sau în măsură mică. ◊ Cel (sau pe) puțin = a) minimum; b) în orice caz, măcar, barem. Câtuși (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât. ♦ În oarecare măsură, întrucâtva. ♦ Cam, oarecum. Surâse puțin ironic. ♦ (Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. 2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp. Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Et. nec.

puțin, ~ă [At: COD. VOR. 8/5 / V: (înv) poțin, puțăn, puțân, puțun / Pl: ~i, ~e / E: ml *putinus (= pittinus)] 1 a (Îoc mult, numeros) Care este în cantitate mică Si: (pop) nițel, nițică. 2 a (Îoc mult, numeros) Care există în sorturi, în locuri etc. reduse ca număr Si: (pop) nițel, nițică. 3 a (Pex) Care are un nivel cantitativ sau valoric scăzut. 4 a Insuficient. 5 a (Îlav) De ~e ori Rareori. 6 a (îlav) În ~e zile (sau, rar, ceasuri) Peste câteva zile sau ceasuri. 7 a (Rar; îla) ~ la minte Prost. 8 a (Rar; îal) Naiv. 9 a (Îvr; îla) ~ la simțire Nesimțitor. 10 s Ceea ce este sau ar trebui să fie în cantitate mică, în măsură mică, în număr redus, în cantitate valorică scăzută etc. 11 a (Înv; d. prețuri; îoc mare, ridicat) Scăzut. 12 av În cantitate, în măsură sau în număr mic. 13 av În cantitate, în măsură sau în număr insuficient. 14 av (Îlav) Mai ~ În afară de. 15 av (Îav) Cel ~ sau pe ~ Exprimă determinarea restrângerii unei stări, manifestări, acțiuni etc. la un stadiu minimal acceptat ca necesar, indicat, potrivit, posibil etc. Si: măcar. 16 av (Îlav) Cât de ~ În foarte mică măsură. 17 av (Îlav) (îcn) Câtuși de ~ Nici în cea mai mică măsură. 18 av (Îlav) (~) câte ~ sau (câte) ~, ~ Pe rând. 19 av (Îlav) Pe ~ Cu un preț scăzut. 20 a (Înv) Care este de dimensiuni, de proporții, de capacitate redusă. 21 a (Îppl) Mărunt. 22 a Care are durată scurtă. 23 a (Îlav) În (sau peste) ~ă vreme ori în (sau peste) ~ timp Curând. 24 av Pentru scurt timp. 25 av (Îlav) Peste (sau, îvr, în) ~ În curând. 26 a (Pex) Care are forță, intensitate, putere scăzută. 27 a De valoare scăzută. 28 av În oarecare măsură. 29 av (Îlav) Cu atât (sau, înv, atâta) mai ~ Într-o măsură și mai mică, determinată de împrejurarea respectivă. 30 av (Îlav) Nu mai ~... Deopotrivă. 31 av (Înv; îcn) Cât pe-aci. corectată

PUȚÍN, -Ă, puțini, -e, adj., adv. I. Adj. 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ◊ Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil. ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris.Expr. Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să..., era pe punctul de a... Pentru puțin! = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire. 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. ◊ Puțin la trup = mic și firav. ♦ De intensitate mică; slab. 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste câteva zile. 4. (Cu valoare de numeral nehotărât) Puțini știu acest lucru. II. Adv. 1. În cantitate sau în măsură mică. ◊ Cel (sau pe) puțin = a) minimum; b) în orice caz, măcar, barem. Câtuși (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât. ♦ În oarecare măsură, întrucâtva. ♦ Cam, oarecum. Surâse puțin ironic. ♦ (Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. 2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp. ◊ Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Et. nec.

PUȚÍN2, -Ă, puțini, -e, adj. 1. (În opoziție cu mult2) Care este în cantitate mică, nițel, oleacă, un pic. Puțin păr alb la tîmple, puțină chelie în creștet... Încolo, nu prea multă schimbare. C. PETRESCU, C. V. 103. Dar ia mai aveți puțină răbdare. CREANGĂ, P. 262. Unde este vorbă multă, acolo e treabă puțină.Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor. Un bou ca toți boii, puțin la simțire... Dobîndi-n cireadă un post însemnat. ALEXANDRESCU, M. 353. ♦ (Substantivat, n. sg.) Cantitate mică, lipsită de importanță. Profităm mai mult de puținul ce-l dobîndim cu anevoință, decît de multul ce-l dobîndim foarte lesne. BOLLIAC, O. 261. Mult a fost, puțin a rămas.Expr. A lipsi (sau a rămîne, a fi) puțin să... sau puțin de nu... = a fi cît pe ce să..., a fi pe punctul de a... Aici, pe prispa unui rotari, puțin de nu era să rămînem chiori. CREANGĂ, A. 125. Puțin au lipsit să moară de frică. DRĂGHICI, R. 161. Pentru puțin! formulă de răspuns la o mulțumire. 2. Care nu e de ajuns; insuficient. Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi același d. Cațavencu?... – E puțin, onorabile. CARAGIALE, O. I 136. Slobozind însă pre ostași pe la casele lor, [oștile] le mărginise în puțin număr. NEGRUZZI, S. I 143. 3. (În opoziție cu mare) De proporții și dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. A putut trimite cu primejdie mai puțină decît oricînd răvașul său. SADOVEANU, Z. C. 109. Unde-i hornul mare, fumu-i puțin, se spune despre cei lăudăroși. ◊ Expr. (Om) puțin la trup = (om) scund (și subțire), mic, firav. ♦ De mică intensitate. Tîrziu, cînd conteni zloata, vorbi iar, cu mai puțină asprime. SADOVEANU, B. 30. 4. (Despre noțiuni de timp) De durată mică, scurt. Și tinereță cu tinereță găsindu-se, fiecare își agonisește un dram de plăcere în puțina și trecătoarea noastră viață. SADOVEANU, N. P. 102. Ce socoți, Bogdane, zise după puțină tăcere, izbîndi-vom oare? NEGRUZZI, S. I 138. Lutul... în puțină vreme s-au făcut ca un zid prea tare. DRĂGHICI, R. 164. 5. (Cu valoare de numeral nehotărît, mai ales la pl.) în număr mic; cîțiva. Sălbăticiuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205. O ceată mai mare de fete Au prins pe flăcăi, mai puțini. Și-aprinsă e lupta-ntre cete, Și toți de zăpadă sînt plini. COȘBUC, P. II 47. La goană mare, crezi d-ta că puțini lupi dau cinstea pe rușine, lăsîndu-și pieile zălog? CREANGĂ, P. 121. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste cîteva zile; în cîteva zile. Rănit în războaie, soldatul căzuse, Și-n puține zile chinuit muri. ALEXANDRESCU, M. 139. În puține zile au lărgit peștera. DRĂGHICI, R. 54. ◊ (Substantivat) Unde mai pui că puțini se vor mai întoarce dintre cei prinși dincolo de baraj. CAMIL PETRESCU, U. N. 412. Cîți puțini au mai rămas... s-au împrăștiat care încotro. CARAGIALE, O. III 194. Toate merg cu capu-n jos; unul macină la moară; puțini suie, mulți coboară. CREANGĂ, P. 248.

PUȚÍN2 (~i, ~e) 1) (în opoziție cu mult) Care este în cantitate sau în număr mic; care nu este îndeajuns; insuficient. ~i cercetători. ~ă umezeală.~ la minte cam prost; prostuț. ~ la simțire nesimțitor. 2) (în opoziție cu mare) Care este de dimensiuni, proporții sau volum redus. ~ pământ. 3) (despre timp) Care este de scurtă durată. /<lat. putinus

puțin a. și adv. în mică cantitate: puțină apă, bea puțin; cel puțin, măcar. [Lat. *PUTINUS, mic, din PUTUS, copil (cf. it. piccino, mic, mărunt și copil mic)]. ║ n. număr mic.

puțín, -ă adj. (cp. cu lat. *putinus orĭ *paucînus, d. paucus, puțin). În mică cantitate, nițel, o leacă, nu mult: puținĭ oamenĭ, banĭ; puțină apă, lume. Adv. A vorbit, a mîncat, a ploŭat puțin. S. n. fără pl. Cantitate mică: maĭ bun e puținu sigur de cît multu nesigur. Cel puțin, măcar, minimum, în tot cazu: eraŭ cel puțin zece (în Munt. și pe puțin: era pe puțin o mie). Om puțin la minte, prost. Puțin la trup, scund, mic. Pe (saŭ cu) puțin, pe (saŭ cu) puținĭ banĭ orĭ pe puține foloase: a vinde, a te mulțumi pe (saŭ cu) puțin. – În nord puțun.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

puțin1 adj. pr. m., pl. puțini; f. puțină, pl. puține, g.-d. pl. m. și f. (numai antepus) puținor (votul puținor/a puțini deputați/deputate)

puțin3 pr. m., pl. puțini; f. puțină, pl. puține (și cu valoare neutră); g.-d. pl. m. și f. puținora (Și votul ~ contează!)

!puțin1 adj. pr. m., pl. puțini; f. puțină, pl. puține; g.-d. pl. m. și f. (numai antepus) puținor

puțín adj. m., pl. puțíni; f. sg. puțínă, pl. puțíne

*puțini pr. m., f. puține; g.-d. m. și f. puținora

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUȚÍN adj., adv. 1. adj. insuficient. (Oaste ~ ă; bani ~ i.) 2. adj. (înv.) scurt. (A scris în ~ cuvinte totul.) 3. adv. v. prost. 4. adj. v. câtva. 5. adv. nițel, (pop.) oleacă, (înv.) oarece, oareșice. (Stai ~!) 6. adv. v. câtva. 7. adj. scurt. (În ~ vreme voi fi la tine.) 8. adv. v. rar. 9. adv. v. ușor. 10. adv. v. întrucâtva. 11. adv. v. cam. 12. adj. v. redus. 13. adj. v. slab.

PUȚIN adj., adv. 1. adj. insuficient. (Oaste ~; bani ~.) 2. adj. (înv.) scurt. (A scris în ~ cuvinte totul.) 3. adv. insuficient, prost, rău. (O muncă ~ plătită.) 4. adj. cîtva, nițel, oarecare. (~ vreme a stat în casă.) 5. adv. nițel, (pop.) oleacă, (înv.) oarece, oareșice. (Stai ~!) 6. adv. cîtva, nițel, (pop.) oleacă. (A așteptat ~ în stradă.) 7. adj. scurt. (În ~ vreme voi fi la tine.) 8. adv. rar, rareori. (Venea ~ pe la noi.) 9. adv. ușor. (Cu glasul ~ tremurat.) 10. adv. întrucîtva, nițel, oarecum. (Se simte ~ obosit.) 11. adv. cam, nițel. (E ~ bolnav.) 12. adj. insuficient, mic, redus, slab. (Are posibilități ~ de realizare.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

puțín (puțină), adj. – Insuficient, redus. – Mr. p(u)țîn, psîn, megl. puțǫn, istr. puțin. Origine obscură. Provine fără îndoială din rădăcina expresivă *piț-, cf. puță, dar der. nu este clară. Cf. lat. med. pusinnu, pittinus „mic”, și toate cuvintele romanice care exprimă această idee și care în general sînt puțin clare. Pentru comparativul mai puțin, cf. sard. prus pagu < plus paucum. În general se încearcă să se explice acest cuvînt în două feluri: pornind de la paucus, prin intermediul unui der. *paucinum (Cipariu, Gram., II, 347; Pascu, I, 150), sau pornind de la putus, prin intermediul lui *putinus (Meyer, IF, VI, 122; Candrea, Rom., XXXI, 314; Pușcariu 1418; Loewe 57; REW 6550). Der. puțintel (f. puțintea, puțintică), adj. (nițel), probabil formă disimilată a lui *puțincel (Pușcariu, Dacor., I, 326); puținătate (var. puținime, puțintime), s. f. (cantitate mică); împuțina, vb. (a reduce, a micșora).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IN OMNIBUS ALIQUID, IN TOTO NIHIL (lat.) din toate câte puțin, în total nimic – Cunoștințe fragmentare și superficiale nu pot da o cultură solidă.

MULTA PAUCIS (lat.) mult în puține (cuvinte) – Îndemn la concizie. V. și Multum in parvo.

MULTI ENIM SUNT VOCATI, PAUCI VERO ELECTI (lat.) mulți chemați, puțini aleși – Matei, 20, 16; 22, 14. Cuvinte care se referă la viața viitoare; se aplică și în viața prezentă într-o serie de situații.

MULTUM IN PARVO (lat.) mult în puțin – Recomandare pentru concizie, pentru concentrarea ideilor.

PARTIR, C’EST MOURIR UN PEU (fr.) a pleca înseamnă a muri puțin – E. Haraucourt (poet francez) „Rondel de l’adieu”.

PAUCA, SED BONA (lat.) puține, dar bune – Nu cantitatea ci calitatea contează. V. și Non multa, sed multum.

PAUCI QUOS AEQUUS AMAVIT IUPITER (lat.) puțini (sunt) cei pe care i-a iubit dreptul Iupiter – Vergiliu, „Eneida”, VI, 129-130. Referire la rarii muritori care, ocrotiți de Iupiter, au ieșit din Infern. Cu alte cuvinte, puțini sunt cei favorizați de soartă.

Aveți puțintică răbdare!, replică foarte cunoscută din O scrisoare pierdută. Trahanache o repetă mereu, ca un laitmotiv. Aceste trei cuvinte au ajuns o expresie foarte populară prin care încercăm să domolim zelul, curiozitatea sau enervarea cuiva. Dar, bineînțeles, la modul ironic, și nu pe un ton grav și serios, cum făcea eroul lui Caragiale. LIT.

Intrare: puțin (adj.)
puțin1 (adj.) adjectiv
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P90)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • puțin
  • puți
plural
  • puțini
  • puține
genitiv-dativ singular
plural
  • puținora
  • puținor
  • puținora
  • puținor
poțin1 (adj.) adjectiv
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P90)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • poțin
  • poți
plural
  • poțini
  • poține
genitiv-dativ singular
plural
  • poținora
  • poținor
  • poținora
  • poținor
puțăn1 (adj.) adjectiv
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P90)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • puțăn
  • puță
plural
  • puțăni
  • puțăne
genitiv-dativ singular
plural
  • puțănora
  • puțănor
  • puțănora
  • puțănor
puțân1 (adj.) adjectiv
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P90)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • puțân
  • puțâ
plural
  • puțâni
  • puțâne
genitiv-dativ singular
plural
  • puțânora
  • puțânor
  • puțânora
  • puțânor
puțun1 (adj.) adjectiv
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P90)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • puțun
  • puțu
plural
  • puțuni
  • puțune
genitiv-dativ singular
plural
  • puțunora
  • puțunor
  • puțunora
  • puțunor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puțin, puțiadjectiv

  • 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Puțin păr alb la tîmple, puțină chelie în creștet... Încolo, nu prea multă schimbare. C. PETRESCU, C. V. 103. DLRLC
    • format_quote Dar ia mai aveți puțină răbdare. CREANGĂ, P. 262. DLRLC
    • format_quote Unde este vorbă multă, acolo e treabă puțină. DLRLC
    • format_quote Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi același d. Cațavencu?... – E puțin, onorabile. CARAGIALE, O. I 136. DLRLC
    • format_quote Slobozind însă pre ostași pe la casele lor, [oștile] le mărginise în puțin număr. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
    • format_quote Puțini cercetători. Puțină umezeală. NODEX
    • chat_bubble Puțin la minte = prostuț. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: prostuț
    • chat_bubble Puțin la simțire = insensibil, nesimțitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Un bou ca toți boii, puțin la simțire... Dobîndi-n cireadă un post însemnat. ALEXANDRESCU, M. 353. DLRLC
  • 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus. DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: mic redus
    • format_quote A putut trimite cu primejdie mai puțină decît oricînd răvașul său. SADOVEANU, Z. C. 109. DLRLC
    • format_quote Puțin pământ. NODEX
    • 2.1. figurat Neînsemnat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: neînsemnat
    • 2.2. De intensitate mică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: slab
      • format_quote Tîrziu, cînd conteni zloata, vorbi iar, cu mai puțină asprime. SADOVEANU, B. 30. DLRLC
    • chat_bubble Puțin la trup = mic și firav. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Unde-i hornul mare, fumu-i puțin = se spune despre cei lăudăroși. DLRLC
  • 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și tinereță cu tinereță găsindu-se, fiecare își agonisește un dram de plăcere în puțina și trecătoarea noastră viață. SADOVEANU, N. P. 102. DLRLC
    • format_quote Ce socoți, Bogdane, zise după puțină tăcere, izbîndi-vom oare? NEGRUZZI, S. I 138. DLRLC
    • format_quote Lutul... în puțină vreme s-au făcut ca un zid prea tare. DRĂGHICI, R. 164. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În puține zile = peste câteva zile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Rănit în războaie, soldatul căzuse, Și-n puține zile chinuit muri. ALEXANDRESCU, M. 139. DLRLC
      • format_quote În puține zile au lărgit peștera. DRĂGHICI, R. 54. DLRLC
  • 4. numeral nehotărât În număr mic; câțiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Puțini știu acest lucru. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Sălbăticiuni aripate zburau puține și cu grabă prin văzduh. SADOVEANU, N. P. 205. DLRLC
    • format_quote O ceată mai mare de fete Au prins pe flăcăi, mai puțini. Și-aprinsă e lupta-ntre cete, Și toți de zăpadă sînt plini. COȘBUC, P. II 47. DLRLC
    • format_quote La goană mare, crezi d-ta că puțini lupi dau cinstea pe rușine, lăsîndu-și pieile zălog? CREANGĂ, P. 121. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Unde mai pui că puțini se vor mai întoarce dintre cei prinși dincolo de baraj. CAMIL PETRESCU, U. N. 412. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Cîți puțini au mai rămas... s-au împrăștiat care încotro. CARAGIALE, O. III 194. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Toate merg cu capu-n jos; unul macină la moară; puțini suie, mulți coboară. CREANGĂ, P. 248. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.