13 definiții pentru psihoză (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

psiho sf [At: GHEREA, ST. LR. II, 116 / S și: psich~ / Pl: ~ze / E: fr psychose] 1 Boală psihică cu grave tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității bolnavului și de care acesta nu este conștient. 2 (Pgn) Boală mintală. 3 (Cu determinări care arată cauza) Stare de spirit bolnăvicioasă, adesea cu caracter colectiv, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare Si: obsesie.

PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Boală psihică manifestată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității de care bolnavul nu este conștient și care necesită izolarea acestuia. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă. – Din fr. psychose.

PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Boală mintală caracterizată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității bolnavului și de care acesta nu este conștient. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă. – Din fr. psychose.

PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Tulburare a activității psihice. Veacul de mijloc e epoca clasică a psihozelor și nevrozelor de tot felul. GHEREA, ST. CR. II 116. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare nervoasă obsedantă și contagioasă, creată de obicei de cauze exterioare (război, catastrofe etc.).

PSIHÓZĂ s.f. Tulburare a activității psihice, stare de spirit bolnăvicioasă caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă creată de cauze exterioare. [< fr. psychose].

PSIHÓZĂ s. f. 1. boală psihică manifestată prin grave tulburări ale comportamentului, gândirii și afectivității, de care bolnavul nu este conștient. 2. obsesie, idee fixă. (< fr. psychose)

PSIHÓZĂ ~e f. 1) (nume generic) Stare patologică constând în tulburări profunde ale activității psihice. 2) Tulburare a sistemului nervos manifestată prin apariția involuntară în conștiință a unor idei sau temeri obsedante. /<fr. psychose

psihóză f., pl. e (vgr. psýhosis, însuflețire, saŭ d. psyhé, suflet). Med. Boală mentală în general (de ex., o rătăcire politică).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

psihóză s. f., g.-d. art. psihózei; pl. psihóze

psihóză s. f., g.-d. art. psihózei; pl. psihóze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PSIHÓZĂ s. v. idee fixă.

PSIHO s. (MED.) manie, monomanie, obsesie, idee fixă. (Are ~ persecuției.)

Intrare: psihoză (subst.)
psihoză (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • psiho
  • psihoza
plural
  • psihoze
  • psihozele
genitiv-dativ singular
  • psihoze
  • psihozei
plural
  • psihoze
  • psihozelor
vocativ singular
plural