22 de definiții pentru prozopopee
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- specializate (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROZOPOPEE, prozopopei, s. f. Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. [Var.: prosopopee s. f.] – Din fr. prosopopée, lat. prosopopeia.
PROZOPOPEE, prozopopei, s. f. Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. [Var.: prosopopee s. f.] – Din fr. prosopopée, lat. prosopopeia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prozopopee sf [At: MOLNAR, RET. 277/19 / V: ~oso~, (îvr) ~pie / P: ~pe-e / E: fr prosopopée, lat prosopopeia] Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROZOPOPEE s.f. Figură retorică prin care oratorul sau scriitorul se adresează lucrurilor neînsuflețite, unui absent sau unui mort ca și cînd ar fi de față, ori le face să vorbească prin expunerea lui ca niște ființe vii; personificare. [Pron. -pe-e, var. prosopopee s.f. / < fr. prosopopée, lat. prosopopoeia, cf. gr. prosopon – persoană, poiein – a face].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROZOPOPEE s. f. figură retorică prin care autorul se adresează lucrurilor neînsuflețite, unui absent sau unui mort. (< fr. prosopopée, lat. prospopeia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROZOPOPEE ~i f. Procedeu de retorică constând în a pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un obiect personificat. [G.-D. prozopopeei] /<fr. prosopopée, lat. prosopopoeia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROSOPOPEE s. f. v. prozopopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROSOPOPEE s. f. v. prozopopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
prosopopee sf vz prozopopee
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prosopopie sf vz prozopopee
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROSOPOPEE s. f. Figură de retorică prin care un orator atribuie unui obiect neînsuflețit, unei realități morale, unei persoane absente sau moarte vorbirea și atitudinile unor persoane vii; personificare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROSOPOPEE s.f. v. prozopopee.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prosopopee f. figură de retorică prin care oratorul face să vorbească în locu-i o persoană absentă sau chiar un lucru personificat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prosopopéĭe f. (lat. prosopopóeia, d. vgr. prosopo-poiïa; prósopon, față, persoană și poiéo, fac. V. prosop, epo-, melo- și onomato-peĭe, poet, poemă). Ret. Figura pin care se personifică sentimentu, vorba și acțiunea lucrurilor saŭ absenților: Platone a făcut să vorbească legile într’o măreață prosopopeĭe. – Și proz- (după fr.). – Se poate zice și personificare. V. retorică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prozopopéĭe, V. prosopopeĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prozopopee s. f., art. prozopopeea, g.-d. art. prozopopeii; pl. prozopopei, art. prozopopeile (desp. -pe-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prozopopee s. f., art. prozopopeea, g.-d. art. prozopopeii; pl. prozopopei, art. prozopopeile (-pe-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prozopopee s. f., art. prozopopeea, g.-d. art. prozopopeii; pl. prozopopei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prosopopee
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
prosopopee, -ei.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
prozopopee (gr. prosopon „persoană”, „figură”, și poiein „a face”), figură de compoziție, constând în personificarea extinsă, de obicei, și la persoane ce nu sunt de față ori sunt decedate, și, mai ales, extinsă la o întreagă operă (sau la una din diviziunile ei compoziționale), ca mijloc de plasticizare a mesajului poetic. Obiectele și ființele personificate sunt învestite cu rol de personaje ale operei literare (P). P. o ilustrează în chip deplin fabula și alegoria (compozițională, cum ar fi Luceafărul lui Eminescu ori Istoria ieroglifică de D. Cantemir). P. este o „metodă” narativă într-o operă epică, spre deosebire de personificarea simplă, care este un procedeu sporadic cu finalitate descriptivă limitată; p. este gradul cel mai înalt al personificării (cf. Blair, 1, p. 285-286). Când, prin personificare, oratorul sau scriitorul se referă la o persoană moartă, sugerând posibilitatea unei comunicări între acea persoană și lumea celor vii ori adresându-se direct ca unui om care trăiește (v. exemplul de mai sus din Bossuet), în acest din urmă caz figura se întâlnește cu apostrofa ori cu invocația.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
PROZOPOPEE (< fr. prosopopée < gr. prosopopoiia, din gr. prosopon, persoană și poiein, a face) Termen, echivalent cu personificarea. O trăsătură specifică însă a prozopopeei este adresarea poetului către obiectul personificat, către ființa imaginară, prezentă sau care nu-i de față, și chiar către abstracțiuni personificate (iubirea, adevărul, pacea). Ex. O, ziduri întristate, o, monument slăvit... (V. CÎRLOVA, Ruinurile Tîrgoviștei) Oltule, care-ai fost martor vitejiilor străbune... (GR. ALEXANDRESCU, Umbra lui Mircea. La Cozia) Te recunosc, iubire! Din mîndru-ți răsărit De mult, prin veacuri stinse, la fel m-ai cucerit. (D. NANU, Atolii)
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
PROSOPO- (PROZOPO-) „față, figură umană”. ◊ gr. prosopon „față, persoană” > fr. prosopo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. prosopo- și prozopo-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., figură de compoziție care constă în descrierea trăsăturilor exterioare, a ținutei unei persoane sau a unui animal; ~logie (v. -logie1), s. f., tipologie fondată pe studiul expresiei faciale și al mimicilor spontane; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară diferențele diametrelor feței și craniului; ~morf (v. -morf), adj., (despre obiecte de artă) în formă de figură umană stilizată; ~pee (v. pee), s. f., prozopopee*; ~scopie (v. -scopie), s. f., studiul aspectului feței și al modificărilor pe care le imprimă bolile; ~toracopag (v. toraco-, v. -pag), s. m., monstru bigemelar în care feții sînt uniți lateral prin torace și gît și, în unele cazuri, prin maxilare.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
PROZOPO-, v. PROSOPO-. □ ~pee (prosopopee) (v. -pee), s. f., figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: pro-zo-po-pe-e
substantiv feminin (F143) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F143) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F130) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F130) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prozopopee, prozopopeisubstantiv feminin
- 1. Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX DETSsinonime: personificare
- diferențiere Figură de retorică prin care un orator atribuie unui obiect neînsuflețit, unei realități morale, unei persoane absente sau moarte vorbirea și atitudinile unor persoane vii. DLRLC
- diferențiere Figură retorică prin care oratorul sau scriitorul se adresează lucrurilor neînsuflețite, unui absent sau unui mort ca și când ar fi de față, ori le face să vorbească prin expunerea lui ca niște ființe vii DN MDN '00
-
etimologie:
- prosopopée DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
- prosopopeia DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
- prosopon – persoană, poiein – a face