10 definiții pentru provocant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROVOCANT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant.
PROVOCANT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
provocant, ~ă [At: LM / Pl: ~nți, ~e / E: fr provoquant] 1 a (Rar) Provocator (1). 2 sm (Îvr) Persoană care provoca pe cineva la duel Si: provocator (9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROVOCANT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar, despre cuvinte, gesturi, atitudini, acțiuni) Care provoacă (1); provocator, ațîțător. Buzele ei înroșite de sucul rubiniu dădeau o expresie provocantă frumuseții ei. IBRĂILEANU, A. 27.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROVOCANT, -Ă adj. (Despre cuvinte, atitudini) Provocator. [< fr. provocant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROVOCANT, -Ă adj. provocator. (< fr. provocant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
provocant (rar) adj. m., pl. provocanți; f. provocantă, pl. provocante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
provocant (rar) adj. m., pl. provocanți; f. provocantă, pl. provocante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
provocant adj. m., pl. provocanți; f. sg. provocantă, pl. provocante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROVOCANT adj. v. ațâțător, incitant, provocator, senzual.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
provocant adj. v. AȚÎȚĂTOR. INCITANT. PROVOCATOR. SENZUAL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
provocant, provocantăadjectiv
- 1. Care provoacă, produce ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ațâțător incitant provocator senzual
- Buzele ei înroșite de sucul rubiniu dădeau o expresie provocantă frumuseții ei. IBRĂILEANU, A. 27. DLRLC
-
etimologie:
- provocant DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.