prostie sf [At: CORESI, EV. 170 / Pl: ~ii / E: prost + -ie] 1 (Înv) Curățenie sufletească. 2 (Înv) Cinste (1). 3 (Înv) Naturalețe. 4 (Înv) Modestie. 5 (Înv) Neștiință. 6 Stare a celui prost (53) Si: mărginire, (îrg) nătărăie, nătângie, neghiobie, (rar) neminte, nerozie, nesocotință, netoție, (înv) prostime (7). 7 (Mpl) Faptă sau vorbă prostească (3) Si: inepție. 8 Vorbă, lucru sau faptă lipsite de seriozitate, de importanță Si: fleac¹ (1), nimic. 9 (Pfm; îlav) În ~ Fără măsură. 10 Faptă nesocotită de gravitate redusă Si: boroboață, poznă, trăsnaie.