11 definiții pentru pronunție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. Pronunțare, rostire; mod de a pronunța. – Din it. pronunzia.

PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. Pronunțare, rostire; mod de a pronunța. – Din it. pronunzia.

pronunție sf [At: CALENDARIU (1794), 29/16 / Pl: ~ii / E: lat pronuntio, it pronunzia] 1 Emitere a sunetelor, silabelor, cuvintelor etc. cu ajutorul organelor vorbirii. 2 Articulare a sunetelor, silabelor, cuvintelor etc. cu ajutorul organelor vorbirii. 3 Pronunțare (3).

PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. (Învechit) Pronunțare (1). Chiar versul lui Heliade, pe care-l citarăm, deși nu conține decît două cuvinte monosilabice, este foarte greu la pronunție. MACEDONSKI, O. IV 38. Rotunjindu-și gura pe o pronunție afectată, declamatoare, își înecă vorbele din urmă într-un rîs artificial. VLAHUȚĂ, O. A. IV 59. – Variantă: pronúncie (NEGRUZZI, S. I 347) s. f.

PRONÚNȚIE s.f. Pronunțare; rostire. [Gen. -iei. / după fr. prononciation].

PRONÚNȚIE s. f. pronunțare (1). (< lat. pronuntio, it. pronunzia)

PRONÚNȚIE ~i f. v. PRONUNȚARE. /<it. pronunzia, lat. pronuntio, ~onis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pronúnție (-ți-e) s. f., art. pronúnția (-ți-a), g.-d. art. pronúnției; pl. pronúnții, art. pronúnțiile (-ți-i-)

pronúnție s. f. (sil. -ți-e), art. pronúnția (sil. -ți-a), g.-d. art. pronúnției; pl. pronúnții, art. pronúnțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRONÚNȚIE s. 1. v. pronunțare. 2. pronunțare, (înv.) pronunțiație. (Are o ~ străină.) 3. v. fonetism.

PRONUNȚIE s. 1. articulare, articulație, emitere, pronunțare, rostire, (înv.) prozodie. (~ deslușită a sunetelor.) 2. pronunțare, (înv.) pronunțiație. (Are o ~ străină.) 3. (FON.) fonetism, pronunțare, rostire. (~ regională.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PRONÚNȚIE s. f. (cf. it. pronunzia, după fr. prononciation): v. pronunțáre.

Intrare: pronunție
pronunție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pronunție
  • pronunția
plural
  • pronunții
  • pronunțiile
genitiv-dativ singular
  • pronunții
  • pronunției
plural
  • pronunții
  • pronunțiilor
vocativ singular
plural