PRONUNȚIE, pronunții, s. f. (Învechit) Pronunțare (1). Chiar versul lui Heliade, pe care-l citarăm, deși nu conține decît două cuvinte monosilabice, este foarte greu la pronunție. MACEDONSKI, O. IV 38. Rotunjindu-și gura pe o pronunție afectată, declamatoare, își înecă vorbele din urmă într-un rîs artificial. VLAHUȚĂ, O. A. IV 59. – Variantă: pronuncie (NEGRUZZI, S. I 347) s. f.