12 definiții pentru procura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare.

PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurer, lat. procurare.

PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. (Construit de obicei cu pronumele în dativ) A face rost de un lucru, a achiziționa. își procurase literatură de specialitate și mi-a făcut o serie de observații extrem de juste. BARANGA, I. 160. Își procură un vraf de cărți și se puse să caute în ele explicații și dovezi. REBREANU, P. S. 113. Este deci mai în măsură decît oricine să-mi procure amănuntele trebuincioase. KOGĂLNICEANU, S. A. 36. 2. A cauza, a produce, a stîrni. Bucuria aceasta îmi procură și necazul pe care aș vrea să-l înlătur. SADOVEANU, L. 24. Se felicita că acea eroare îi procurase cunoștința unui compatriot. GHICA, A. 644.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROCURÁ vb. 1. v. cumpăra. 2. a achiziționa, a furniza, a livra, (înv.) a teslimarisi, a teslimatisi. (A ~ cuiva o marfă.) 3. a obține. (Am ~ cu greu biletele.) 4. a agonisi, a dobândi, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ ceva cu trudă.) 5. v. da. 6. v. rostui.

PROCURÁ vb. I. tr. 1. A achiziționa, a face rost de ceva. 2. A produce, a pricinui. [P.i. procúr. / < fr. procurer].

PROCURÁ vb. tr. 1. a face rost de ceva; a achiziționa. 2. a produce, a pricinui. (< fr. procurer, lat. procurare)

A PROCURÁ procúr tranz. 1) A obține prin cumpărare; a achiziționa. 2) A face să se producă; a pricinui; a cauza. Lectura îmi procură plăcere. /<fr. procurer, lat. procurare

procurà v. 1. a face să capete: a procura un post; 2. a fi cauza, a produce: macul procură somnul; 3. a obține cu oarecari greutăți: a-și procura o carte rară.

*procúr, a v. tr. (lat. pro-curare, d. pro, pentru, și curare, a îngriji). Daŭ, fac să capete: a procura cuĭva alimente, un post, o informațiune. Îmĭ procur, capăt pin căutare, ĭaŭ: îmĭ procur cărțĭ de la librărie, apă din fîntînă. V. furnizez.

procurá vb., ind. prez. 1 sg. procúr, 3 sg. și pl. procúră

PROCURA vb. 1. a achiziționa, a cumpăra, a lua, a tîrgui, (înv. și pop.) a neguța, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpăra. (Și-a ~ cele necesare.) 2. a achiziționa, a furniza, a livra, (înv.) a teslimarisi, a teslimatisi. (A ~ cuiva o marfă.) 3. a obține. (Am ~ cu greu biletele.) 4. a agonisi, a dobîndi, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ ceva cu trudă.) 5. a da, a furniza, a oferi. (A ~ cuiva datele necesare.) 6. (pop.) a rosti, a rostui. (I-a ~ o gazdă bună.)

Intrare: procura
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • procura
  • procurare
  • procurat
  • procuratu‑
  • procurând
  • procurându‑
singular plural
  • procu
  • procurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • procur
(să)
  • procur
  • procuram
  • procurai
  • procurasem
a II-a (tu)
  • procuri
(să)
  • procuri
  • procurai
  • procurași
  • procuraseși
a III-a (el, ea)
  • procu
(să)
  • procure
  • procura
  • procură
  • procurase
plural I (noi)
  • procurăm
(să)
  • procurăm
  • procuram
  • procurarăm
  • procuraserăm
  • procurasem
a II-a (voi)
  • procurați
(să)
  • procurați
  • procurați
  • procurarăți
  • procuraserăți
  • procuraseți
a III-a (ei, ele)
  • procu
(să)
  • procure
  • procurau
  • procura
  • procuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)