18 definiții pentru proclamație proclamațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCLAMÁȚIE, proclamații, s. f. Text oficial prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță și de interes general; declarație scrisă prin care se face un apel în vederea unei acțiuni importante; proclamare. [Var.: (înv.) proclamațiúne s. f.] – Din fr. proclamation, lat. proclamatio, -onis.

PROCLAMÁȚIE, proclamații, s. f. Text oficial prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță și de interes general; declarație scrisă prin care se face un apel în vederea unei acțiuni importante; proclamare. [Var.: (înv.) proclamațiúne s. f.] – Din fr. proclamation, lat. proclamatio, -onis.

proclamație sf [At: BELDIMAN, ap. DDRF / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ții / E: fr proclamation, lat proclamatio] 1 Comunicare oficială prin care se aduce la cunoștiința publică un fapt de o mare importanță și de interes general Si: (îvr) proclamare (7). 2 Declarație scrisă prin care se face un apel către mase în vederea unei acțiuni importante. 3 (Pex) Document, afiș etc. care cuprinde o astfel de comunicare Si: manifest, (înv) proclamare (8). 4 (Înv) Proclamare (3).

PROCLAMÁȚIE, proclamații, s. f. 1. Manifest prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță; apel tipărit avînd un caracter agitatoric. Lui [Bălcescu] i se datorește proclamația de la Izlaz. SADOVEANU, E. 53. Proclamația tipărită și unele cuvîntări... se vor citi în cursul dimineții de joi în diferite piețe ale orașului. CAMIL PETRESCU, O. II 120. 2. (Învechit) Proclamare (1). Proclamația ce a făcut din balcon îmi răsună încă în auz. NEGRUZZI, S. III 377. – Variantă: (învechit) proclamațiúne (GHICA, S. 103) s. f.

PROCLAMÁȚIE s.f. Proclamare. ♦ Manifest prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. ♦ Apel tipărit având un caracter agitatoric. [Pron. -iei, var. proclamațiune s.f. / cf. fr. proclamation, lat. proclamatio].

PROCLAMÁȚIE s. f. comunicare oficială prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. ◊ apel tipărit având un caracter agitatoric. (< fr. proclamation, lat. proclamatio)

PROCLAMÁȚIE ~i f. 1) v. A PROCLAMA. 2) Apel cu conținut politic urmărind scopuri de agitație; foaie volantă. /<fr. proclamation, lat. proclamatio, ~onis

PROCLAMAȚIÚNE s. f. v. proclamație.

PROCLAMAȚIÚNE s. f. v. proclamație.

PROCLAMAȚIÚNE s. f. v. proclamație.

proclamațiune sf vz proclamație

PROCLAMAȚIÚNE s.f. v. proclamație.

proclamați(un)e f. 1. acțiunea de a proclama, publicațiune solemnă; 2. scriere ce conține proclamațiunea: proclamațiune de răsboiu.

*proclamațiúne f. (lat. pro-clamatio. -ónis. Acțiunea de a proclama, enunțare (declarațiune) publică solemnă: proclamațiunea unuĭ rege. Scrierea care conține această declarațiune: proclamațiunile luĭ Bonaparte către armata din Italia. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

proclamáție (pro-cla-, -ți-e) s. f., art. proclamáția (-ți-a), g.-d. art. proclamáției; pl. proclamáții, art. proclamáțiile (-ți-i-)

proclamáție s. f. (sil. -cla-, -ți-e), art. proclamáția (sil. -ți-a), g.-d. art. proclamáției; pl. proclamáții, art. proclamáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROCLAMÁȚIE s. 1. (POL.) declarație. (~ de independență.) 2. manifest. (~ către mase.) 3. chemare. (A publicat o ~ avântată.)

PROCLAMAȚIE s. 1. declarație. (~ de independență.) 2. manifest. (~ către mase.) 3. chemare. (A publicat o ~ avîntată.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PROCLAMAȚIE (< fr. proclamation < proclamer ; lat. proclamare, a vesti cu voce tare) 1 Manifest sau apel tipărit, cu caracter agitatoric. 2 Specie a discursului militar, în care comandanții se adresează în scris ostașilor fie pentru a-i îmbărbăta, fie pentru a le mulțumi în urma vreunei victorii. Ex. Proclamația lui Tudor Vladimirescu către țară (1821): „Veniți dar, fraților, cu toți, care aveți arme cu arme, iar care nu aveți arme cu furci de fier și cu lănci. Să vă faceți degrabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orînduită pentru binele și folosul a toată țara, că ne ajunge, fraților, atîta vreme de cînd lacrămile noastre nu s-au uscat...”


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROCLAMAȚIA DE LA ISLAZ, denumirea sub care este cunoscut programul Revoluției de la 1848, din Țara Românească, elaborat de I. Heliade-Rădulescu din însărcinarea Comitetului revoluționar. Aprobarea ei de către Adunarea populară de la Islaz (9/21 iun. 1848) marchează începutul Revoluției.

Intrare: proclamație
proclamație substantiv feminin
  • silabație: -cla-, -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proclamație
  • proclamația
plural
  • proclamații
  • proclamațiile
genitiv-dativ singular
  • proclamații
  • proclamației
plural
  • proclamații
  • proclamațiilor
vocativ singular
plural
proclamațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proclamațiune
  • proclamațiunea
plural
  • proclamațiuni
  • proclamațiunile
genitiv-dativ singular
  • proclamațiuni
  • proclamațiunii
plural
  • proclamațiuni
  • proclamațiunilor
vocativ singular
plural