18 definiții pentru probozi
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROBOZI, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti.
PROBOZI, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
probozi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 74r/22 / V: (înv) pobrăzi, pobrozi, ~băzi, ~brăzi, (css) pobrăzui, (reg) propozi / Pzi: ~zesc / E: slv прообразити, прѣобразити (сѧ)] 1-2 vt (Îvp) A mustra1 (aspru) Si: a probrăzui (1-2). 3 vt (Îvp) A face de rușine Si: a probrăzui (3). 4 vr (Trs; Buc) A se întrista. 5 vr (Trs; Buc) A se rușina (1). 6 vr (Mol; Trs; d. frunze, iarbă, vegetație etc.) A începe să se ofilească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROBOZI, probozesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A mustra, a dojeni, a certa. Un meșter curelor, bătrîn cu barba albă, probozea, ridicînd o mînă spre cer, pe un flăcăuaș care asculta rușinat. SADOVEANU, O. I 507. Bărbatu-meu... nu s-a putut plînge că l-am înșelat... deși cîteodată erau bănuiele... și mă probozea. CREANGĂ, P. 4. Sînt acum ostenit de a mă videa probozit pentru lucruri nevinovate. KOGĂLNICEANU, S. 105. ♦ Refl. (Rar) A se lua la ceartă cu cineva, a se certa. Nu se probozea cu oamenii. STĂNOIU, C. I. 52.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A PROBOZI ~esc tranz. înv. pop. (persoane) A trata cu observații moralizatoare; a dojeni; a mustra; a moraliza. /<sl. proobraziti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROBOZI vb. (Mold., Trans. SE) A mustra (aspru). A: Și după ce îl probozi cu certarea, îl închisă într-o temniță. VP, 68v. Nu înceta a mă probozi cu fel de fel de sudălmi, săracul de mine. H 1778, 10r. Au începută mă probozi. H 17791, 154r; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, HR.; NCCD (gl.); NECULCE; H 17791, 157r. C: cf. TI (gl.). Variante: probrăzi (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. prĕobraziti. Vezi și probozeală. Cf. p r e o b r ă z i, t o i, v r e v i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
probozì v. Mold. a ocărî, a înfrunta: mă probozia bărbatul CR. [Slav. POOBRAZĬNŬ, ce ține de obraz; pentru sensul figurat, cf. sinonimul înfruntà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
probrăzi v vz probozi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
propozi v vz probozi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROBRĂZI vb. v. probozi.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
probozésc v. tr. (vsl. *po- saŭ pro-obrazati, d. obrazŭ, obraz, față). Est. Rar. Înfrunt, mustru, fac observațiune. – Vechĭ pobrăzesc, -ăzuĭesc, pobrozesc, probăzesc și (Barac) împrobozesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
probozi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozesc, 3 sg. probozește, imperf. 1 probozeam; conj. prez. 1 sg. să probozesc, 3 să probozească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
probozi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozesc, imperf. 3 sg. probozea; conj. prez. 3 să probozească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
probozi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozesc, imperf. 3 sg. probozea; conj. prez. 3 sg. și pl. probozească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROBOZI vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, îngălbeni, moraliza, mustra, ofili, păli, trece, usca, veșteji.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
probozi vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. ÎNGĂLBENI. MORALIZA. MUSTRA. OFILI. PĂLI. TRECE. USCA. VEȘTEJI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
probozi (probozesc, probozit), vb. – A certa, a mustra, a dojeni. Var. (îm)probozi, pobrozi, probăzi, pobrăzi. Sl., cf. sb. preobrazati „a reforma, a transforma”; după Tiktin din sl. poobrazati „a reprezenta”. În Mod., rar. – Der. probozeală, s. f. (mustrare, dojană); probăzitură, s. f. (insultă).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
probozi, probozesc, vb. IV 1. (înv., reg. și fam.) a certa, a dojeni, a mustra; a face de rușine; a ocărî. 2. (refl.; despre frunze, iarbă, vegetație) a începe să se ofilească, să se veștejească, să se îngălbenească. 3. (refl.) a se întrista; a se rușina.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
probozi, probozesc v. t. (înv., reg.) a mustra, a dojeni, a certa (pe cineva); a face de rușine / de ocară (pe cineva)
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
probozi, probozescverb
- 1. A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Un meșter curelor, bătrîn cu barba albă, probozea, ridicînd o mînă spre cer, pe un flăcăuaș care asculta rușinat. SADOVEANU, O. I 507. DLRLC
- Bărbatu-meu... nu s-a putut plînge că l-am înșelat... deși cîteodată erau bănuiele... și mă probozea. CREANGĂ, P. 4. DLRLC
- Sînt acum ostenit de a mă videa probozit pentru lucruri nevinovate. KOGĂLNICEANU, S. 105. DLRLC
- 1.1. A se lua la ceartă cu cineva, a se certa. DLRLC
- Nu se probozea cu oamenii. STĂNOIU, C. I. 52. DLRLC
-
-
etimologie:
- proobraziti DEX '09 DEX '98 NODEX