16 definiții pentru probozi probrăzi propozi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti.

PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti.

probozi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 74r/22 / V: (înv) pobrăzi, pobrozi, ~băzi, ~brăzi, (css) pobrăzui, (reg) propozi / Pzi: ~zesc / E: slv прообразити, прѣобразити (сѧ)] 1-2 vt (Îvp) A mustra1 (aspru) Si: a probrăzui (1-2). 3 vt (Îvp) A face de rușine Si: a probrăzui (3). 4 vr (Trs; Buc) A se întrista. 5 vr (Trs; Buc) A se rușina (1). 6 vr (Mol; Trs; d. frunze, iarbă, vegetație etc.) A începe să se ofilească.

PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A mustra, a dojeni, a certa. Un meșter curelor, bătrîn cu barba albă, probozea, ridicînd o mînă spre cer, pe un flăcăuaș care asculta rușinat. SADOVEANU, O. I 507. Bărbatu-meu... nu s-a putut plînge că l-am înșelat... deși cîteodată erau bănuiele... și mă probozea. CREANGĂ, P. 4. Sînt acum ostenit de a mă videa probozit pentru lucruri nevinovate. KOGĂLNICEANU, S. 105. ♦ Refl. (Rar) A se lua la ceartă cu cineva, a se certa. Nu se probozea cu oamenii. STĂNOIU, C. I. 52.

A PROBOZÍ ~ésc tranz. înv. pop. (persoane) A trata cu observații moralizatoare; a dojeni; a mustra; a moraliza. /<sl. proobraziti

PROBOZI vb. (Mold., Trans. SE) A mustra (aspru). A: Și după ce îl probozi cu certarea, îl închisă într-o temniță. VP, 68v. Nu înceta a mă probozi cu fel de fel de sudălmi, săracul de mine. H 1778, 10r. Au începută mă probozi. H 17791, 154r; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, HR.; NCCD (gl.); NECULCE; H 17791, 157r. C: cf. TI (gl.). Variante: probrăzi (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. prĕobraziti. Vezi și probozeală. Cf. p r e o b r ă z i, t o i, v r e v i.

probozì v. Mold. a ocărî, a înfrunta: mă probozia bărbatul CR. [Slav. POOBRAZĬNŬ, ce ține de obraz; pentru sensul figurat, cf. sinonimul înfruntà].

probozésc v. tr. (vsl. *po- saŭ pro-obrazati, d. obrazŭ, obraz, față). Est. Rar. Înfrunt, mustru, fac observațiune. – Vechĭ pobrăzesc, -ăzuĭesc, pobrozesc, probăzesc și (Barac) împrobozesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă

probozí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 sg. și pl. probozeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROBOZÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, îngălbeni, moraliza, mustra, ofili, păli, trece, usca, veșteji.

probozi vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. ÎNGĂLBENI. MORALIZA. MUSTRA. OFILI. PĂLI. TRECE. USCA. VEȘTEJI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

probozí (probozésc, probozít), vb. – A certa, a mustra, a dojeni. Var. (îm)probozi, pobrozi, probăzi, pobrăzi. Sl., cf. sb. preobrazati „a reforma, a transforma”; după Tiktin din sl. poobrazati „a reprezenta”. În Mod., rar. – Der. probozeală, s. f. (mustrare, dojană); probăzitură, s. f. (insultă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

probozí, probozésc, vb. IV 1. (înv., reg. și fam.) a certa, a dojeni, a mustra; a face de rușine; a ocărî. 2. (refl.; despre frunze, iarbă, vegetație) a începe să se ofilească, să se veștejească, să se îngălbenească. 3. (refl.) a se întrista; a se rușina.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

probozi, probozesc v. t. (înv., reg.) a mustra, a dojeni, a certa (pe cineva); a face de rușine / de ocară (pe cineva)

Intrare: probozi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • probozi
  • probozire
  • probozit
  • probozitu‑
  • probozind
  • probozindu‑
singular plural
  • probozește
  • proboziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • probozesc
(să)
  • probozesc
  • probozeam
  • probozii
  • probozisem
a II-a (tu)
  • probozești
(să)
  • probozești
  • probozeai
  • proboziși
  • proboziseși
a III-a (el, ea)
  • probozește
(să)
  • probozească
  • probozea
  • probozi
  • probozise
plural I (noi)
  • probozim
(să)
  • probozim
  • probozeam
  • probozirăm
  • proboziserăm
  • probozisem
a II-a (voi)
  • proboziți
(să)
  • proboziți
  • probozeați
  • probozirăți
  • proboziserăți
  • proboziseți
a III-a (ei, ele)
  • probozesc
(să)
  • probozească
  • probozeau
  • probozi
  • proboziseră
probrăzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
propozi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)