probozi, probozesc, v.t. (reg.) A mustra, a dojeni, a certa: „De Probojenii (Schimbarea la față), în zua aceie nu-i voie să te proboza nimeni, că-i si tot probozât. Amu se probozé țarina, începe să se uște frunza de fag și prinde a gălbini” (Memoria, 2004-bis: 1.200). – Din vsl. proobraziti „ce ține de obraz” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).