Definiția cu ID-ul 1205773:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
probatoriu, ~ie [At: CADE / Pl: ~ii / E: lat probatorius, -a, -um] 1 sn (Jur) Procedură de culegere a probelor (1) în justiție. 2 sn Totalitate a probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 3 a Care are calitatea de a dovedi ceva Si: probator (1).