17 definiții pentru prizărit prezărit presărât prăzărit prizărât


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.

PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.

prizărit, ~ă [At: I. IONESCU, C. 177/18 / V: (reg) ~rât a, prăz~, presă~, presărât, prez~ / Pl: ~iți, ~e / E: prizări] 1 a (D. animale și plante ori părți ale lor) Care s-a oprit din creștere sau a degenerat din punct de vedere biologic din cauza unor condiții neprielnice Si: (în)chircit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, sfrijit, (rar) nevoiaș, (reg) obidnic, patic, pimnicit, pizghirit, prizăratic, răit. 2 a (Pex) Firav. 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) care duce o viață modestă, grea Si: amărât, nenorocit, prăpădit, sărac, sărman. 5 a (Fig; fam) Lipsit de importanță, de valoare Si: neînsemnat. 6-7 smf, a (Reg) (Om) rănit2 în război.

PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Despre ființe, mai rar despre plante) Care nu s-a dezvoltat bine; chircit, pipernicit, mic, firav. Slăbuț, prizărit, înfofolit în fel de fel de blăni, Grigore Vîrnav frămînta cu pași osteniți glodul din bătătura conacului. GALAN, Z. R. 121. S-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între cari eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A. 2. (Cu pronunțare regională) Un căluț prizărit. Începu a vorbi cătră dînsul. SBIERA, P. 50. ◊ Fig. Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. 1134. – Variantă: prezărit, -ă adj.

prizărit a. Mold. 1. slab, mărunt: eram un băiat prizărit, rușinos și fricos CR.; 2. fig. neînsemnat: în vr’o notă prizărită sub o pagină neroadă EM. [Lit. străvăzător: a prizări corespunde lui a prevedea, în sens de a străvedea].

PREZĂRÍT, -Ă adj. v. prizărit.

prezărít și (ob.) prizărít, -ă adj. Nord. Foarte slab orĭ mic, care de abea se zărește: cînd îl vezĭ așa prezărit (Drum Drept, 1916, 446), un copil prezărit. Fig. Mic, neînsemnat: o notă prizărită supt o pagină neroadă (Em.). – Și prizălit?


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIZĂRÍT adj. 1. v. pipernicit. 2. v. slab. 3. v. debil.

PRIZĂRÍT adj. v. lovit, mărunt, neimportant, neînsemnat, rănit.

PRIZĂRIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, morînglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)

prizărit adj. v. LOVIT. MĂRUNT. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT. RĂNIT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

prizărit, -ă, prizăriți, -te adj. (pop.d. animale și plante) care a rămas mic / nedezvoltat; pipernicit, firav

Intrare: prizărit
prizărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prizărit
  • prizăritul
  • prizăritu‑
  • prizări
  • prizărita
plural
  • prizăriți
  • prizăriții
  • prizărite
  • prizăritele
genitiv-dativ singular
  • prizărit
  • prizăritului
  • prizărite
  • prizăritei
plural
  • prizăriți
  • prizăriților
  • prizărite
  • prizăritelor
vocativ singular
plural
prezărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezărit
  • prezăritul
  • prezări
  • prezărita
plural
  • prezăriți
  • prezăriții
  • prezărite
  • prezăritele
genitiv-dativ singular
  • prezărit
  • prezăritului
  • prezărite
  • prezăritei
plural
  • prezăriți
  • prezăriților
  • prezărite
  • prezăritelor
vocativ singular
plural
presărât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăzărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prizărât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

prizărit prezărit presărât prăzărit prizărât

  • 1. popular familiar (Despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit.
    exemple
    • Slăbuț, prizărit, înfofolit în fel de fel de blăni, Grigore Vîrnav frămînta cu pași osteniți glodul din bătătura conacului. GALAN, Z. R. 121.
      surse: DLRLC
    • S-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între cari eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A. 2.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Un căluț prizărît... începu a vorbi cătră dînsul. SBIERA, P. 50.
      surse: DLRLC
    • figurat Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. 1134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi prizări
    surse: DEX '98 DEX '09