PRIVEGHERE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică ortodoxă. [Var.: (reg.) privighere s. f.] – V. priveghea.

priveghere sf [At: PSALT. 115 / V: (îrg) ~gheare, ~vighe~, (înv) prevegheare, prev~, preveghiere, ~vigheare, (reg) previghe~ / Pl: ~ri / E: priveghea] 1 (Rel) Petrecere a nopții în rugăciuni, în reculegere și în meditații Si: privegheat (2). 2 (Îvp) Veghe. 3 Serviciu religios care se face în noaptea sau în seara din ajunul unei sărbători, într-o biserică sau într-o mănăstire Si: privegheat (3). 4 (Pgn) Serviciu religios de noapte care se oficiază în diverse împrejurări speciale Si: priveghi¹ (1), privegheat (4). 5 (Spc) Veghere a unui mort în conformitate cu anumite practici religioase Si: priveghi¹ (6), privegheat (5). 6 (Îvp) Pază (1). 7 (Îvp) Străjuire. 8 (Asr) Atenție față de cineva, de ceva Si: grijă, supraveghere. 9-10 (Îljv) Cu ~ (Care este) cu grijă.

PRIVEGHERE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică. [Var.: (reg.) privighere s. f.] – V. priveghea.

PRIVEGHERE, privegheri, s. f. Acțiunea de a priveghea. 1. Control, supraveghere, străjuire, pază; (purtare de) grijă. Deodată se sculă în capul oaselor, îmboldit de privegherea-i neînduplecată de vînător. SADOVEANU, O. E. 51. Și-n țară și-n afară să fiu cu priveghere, Căci Despot zvînturatul rîvnește-a mea putere. ALECSANDRI, T. II 86. 2. Serviciu religios care se face noaptea (sau seara în ajun de sărbătoare) într-o mănăstire sau biserică. V. denie. Poruncă dete ca în toate bisericile să se facă rugăciuni și privegheri. ISPIRESCU, L. 295. Stînd așa, aude clopote și întreabă pe un arnăut... ce sărbătoare e a doua zi de se face priveghere mare. CARAGIALE, O. III 43. ♦ Priveghi (la un mort). – Variantă: privighere (NEGRUZZI, S. I 284) s. f.

PRIVEGHERE ~i f. pop. 1) v. A PRIVEGHEA. 2) Slujbă bisericească de noapte în ajun de sărbătoare. /v. a priveghea

priveghere f. 1. acțiunea de a priveghea și rezultatul ei; 2. a doua slujbă a nopții: călugării sunt datori a lua parte la privegherile de noapte.

priveghére f. Acțiunea de a priveghea. Serviciŭ religios noaptea în ajunu marilor sărbătorĭ (cum se face la Ĭașĭ în ajunul zileĭ sfinteĭ Paraschiva). – Vechĭ pre-. V. denie.

prevegheare sf vz priveghere

preveghere sf vz priveghere

preveghiere sf vz priveghere

previghere sf vz priveghere

privegheare sf vz priveghere

privigheare sf vz priveghere

privighere sf vz priveghere

priveghere (pop.) s. f., g.-d. art. privegherii; pl. privegheri

priveghere (pop.) s. f., g.-d. art. privegherii; pl. privegheri

priveghere s. f., g.-d. art. privegherii; pl. privegheri

PRIVEGHERE s. 1. v. veghe. 2. v. priveghi. 3. v. priveghi.

PRIVEGHERE s. v. atenție, băgare de seamă, circumspecție, grijă, luare-aminte, pază, precauție, prevedere, prudență, strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere.

priveghere s. v. ATENȚIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CIRCUMSPECȚIE. GRIJĂ. LUARE-AMINTE. PAZĂ. PRECAUȚIE. PREVEDERE. PRUDENȚĂ. STRAJĂ. STRĂJUIRE. SUPRAVEGHERE. VEGHE. VEGHERE.

PRIVEGHERE s. 1. trezie, veghe, (înv. și reg.) priveghi, (reg.) privegheală. (Stare de ~.) 2. priveghi, (reg.) prevedenie, prevedere, (înv.) privegheat. (~ la un mort.) 3. (BIS.) (înv.) priveghi. (Slujba ~.)