11 definiții pentru străjuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂJUIRE, străjuiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – V. strajă.

străjuire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~rej~ / Pl: ~ri / E: străjui] (Îvp) Pază.

STRĂJUIRE, străjuiri, s. f. Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – V. strajă.

STRĂJUIRE, străjuiri, s. f. Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. Cu străjuirea voastră era vai de pielea noastră! CREANGĂ, P. 269. În cetățuie se afla optsprezece plăieși, trimiși de ispravnicul de Neamțu pentru străjuire, în lipsa garnizoanei care era la Fălcii pe lîngă domnul Cantemir. NEGRUZZI, S. I 169. ◊ Fig. Peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină. HOGAȘ, M. N. 169. – Variantă: strejuire (PISCUPESCU, O. 1) s. f.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

străjuire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. străjuirii; pl. străjuiri

străjuire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. străjuirii; pl. străjuiri

străjuire s. f., g.-d. art. străjuirii; pl. străjuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂJUIRE s. 1. v. păzire. 2. v. pază.

STRĂJUIRE s. 1. păzire, supraveghere, veghere. (~ porților cetății.) 2. pază, strajă, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. și pop.) priveghere, (reg.) păzeală, (înv.) nazirie, păzire. (Serviciul de ~.)

Intrare: străjuire
străjuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străjuire
  • străjuirea
plural
  • străjuiri
  • străjuirile
genitiv-dativ singular
  • străjuiri
  • străjuirii
plural
  • străjuiri
  • străjuirilor
vocativ singular
plural
strejuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strejuire
  • strejuirea
plural
  • strejuiri
  • strejuirile
genitiv-dativ singular
  • strejuiri
  • strejuirii
plural
  • strejuiri
  • strejuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străjuire, străjuirisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Faptul de a străjui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu străjuirea voastră era vai de pielea noastră! CREANGĂ, P. 269. DLRLC
    • format_quote În cetățuie se afla optsprezece plăieși, trimiși de ispravnicul de Neamțu pentru străjuire, în lipsa garnizoanei care era la Fălcii pe lîngă domnul Cantemir. NEGRUZZI, S. I 169. DLRLC
    • format_quote figurat Peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină. HOGAȘ, M. N. 169. DLRLC
    • 1.1. Pândă. DEX '09 DEX '98
      sinonime: pândă
etimologie:
  • vezi strajă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.