prilej sn [At: CORESI, L. 162/15 / V: (reg) ~egiu, (înv) părl~, pârl~, prâl~, (reg) prel~ / Pl: ~uri / E: bg прилеж] 1 Ocazie. 2 (Înv; îlav) La ~ În fața situației. 3 (Îrg; îe) Vreme cu ~ Moment potrivit, favorabil. 4 (Îvr; îlv) A-și face ~ cu... A se îndeletnici cu... 5 Cauză. 6 Motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde mobilul real al unei acțiuni Si: pretext, (îrg) pofidă, (înv) podoimă, prilejire (8). 7 (Înv; îlv) A lua (de sau a-și afla) ~ A invoca un pretext. 8 (Îrg) Avere. 9 (Iuz; îlav) Cu ~ Mult. 10 (Reg) Pericol. 11 (Reg; în superstiții; îla) Cu ~ Aducător de rele.