15 definiții pentru prietenie prietinie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-.Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie.

PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-.Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie.

PRIETENÍE, prietenii, s. f. 1. Legătura care unește pe prieteni, afecțiunea reciprocă dintre ei, atitudine prietenoasă; amiciție, (regional) prieteșug. Și-i ziceau, bună ziua cu prietenie și mîhnire. DUMITRIU, N. 94. N-a pomenit nimic despre prietenia lui cu Steriu. C. PETRESCU, O. P. II 235. 2. Legătură strînsă între grupuri sociale, popoare, țări. Relațiile între poporul romîn și naționalitățile conlocuitoare sînt – relații de prietenie frățească. REZ. HOT. I 292. – Variantă: (regional) prietiníe (SADOVEANU, O. V 16, C. PETRESCU, C. V. 110) s. f.

PRIETENÍE ~i f. 1) Sentiment, de obicei durabil, propriu relațiilor dintre prieteni; amiciție. 2) Legătură de colaborare bazată pe comunitatea de interese și de aspirații. ~a dintre țările lumii. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~ie

prieteníe f. (d. prieten). Amiciție: a lega prietenie, a strica prietenia.

PRIETINÍE s. f. v. prietenie.

PRIETINÍE s. f. v. prietenie.

PREETINÍE s. f. v. prietenie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prieteníe (pri-e-) s. f., art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile

prieteníe s. f. (sil. pri-e-), art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIETENÍE s. 1. amiciție, (înv. și pop.) prieteșug, (înv. și reg.) amicie, (reg.) fârtăție, ortăcie, (înv.) prietnicie. (O ~ durabilă.) 2. v. bunăvoință. 3. amabilitate, atenție, bunăvoință, solicitudine. (Ne-a arătat multă ~.)

PRIETENIE s. 1. amiciție, (înv. și pop.) prieteșug, (înv. și reg.) amicie, (reg.) fîrtăție, ortăcie, (înv.) prietnicie. (O ~ durabilă.) 2. afecțiune, bunăvoință, cordialitate, (livr.) afabilitate, (fig.) căldură. (N-am simțit ~ lui obișnuită.) 3. amabilitate, atenție, bunăvoință, solicitudine. (Ne-a arătat multă ~.)

Prietenie ≠ dușmănie, inimiciție, ostilitate, vrajbă, vrăjmășie


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PRIETENIE. Subst. Prietenie, prieteșug (pop.), amiciție, frăție, frățietate (înv.), fraternitate; tovărășie, ortăcie (reg.), camaraderie, colegialitate. Atașament, cordialitate, afecțiune, simpatie, tandrețe, intimitate, dragoste, iubire. Împrietenire, înfrățire, fraternizare, întovărășire, însoțire. Prieten, amic, frate; tovarăș, ortac (reg.), camarad, coleg, confrate. Adj. Prietenesc, prietenos, amical, frățesc, fratern; familiar, intim; tovărășesc, cordial, camaraderesc, colegial, confrățesc (neobișnuit). Vb. A fi prieten cu cineva, a fi prieten unghie și carne cu cineva, a fi prieten la cataramă, a fi pîine și caș cu cineva, a fi cîrlig cu cineva, a se ține de gît cu cineva, a întinde masă cu cineva, a mînca dintr-o strachină cu cineva. A (se) împrieteni, a lega prietenie, a se atașa (de cineva), a face chelemet (cu cineva), a (se) înfrăți, a se întovărăși, a lega (a face) tovărășie, a se însoți (pop.), a se ortăci (reg.). A fraterniza. A fi în relații bune (cu cineva), a se avea bine (cu cineva), a se înțelege (bine, perfect) (cu cineva). Adv. Prietenește, prietenos, amical, frățește; tovărășește, camaraderește. Cu prietenie, cu drag, cu tot dragul, cu dragoste, cu toată dragostea. V. cordialitate, dragoste, simpatie, sociabilitate, uniune.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INTER DOMINUM ET SERVUM NULLA AMICITIA EST (lat.) între stăpân și sclav nu poate exista prietenie – Curtius, „Historia Alexandri Magni”, 7, 8, 23.

SINE AMICITIA VITAM ESSE NULLAM (lat.) fără prietenie n-ar fi viața – Cicero, „De amicitia”, XXIII, 86. Elogiu suprem adus prieteniei între oameni.

Intrare: prietenie
prietenie substantiv feminin
  • silabație: pri-e-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prietenie
  • prietenia
plural
  • prietenii
  • prieteniile
genitiv-dativ singular
  • prietenii
  • prieteniei
plural
  • prietenii
  • prieteniilor
vocativ singular
plural
prietinie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prietinie
  • prietinia
plural
  • prietinii
  • prietiniile
genitiv-dativ singular
  • prietinii
  • prietiniei
plural
  • prietinii
  • prietiniilor
vocativ singular
plural