expunere sf [At: MAG. IST. I, 254/8 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ri / E: expune] 1 Prezentare a unei stări, realități, fapte etc. pentru a fi cunoscute Si: înfățișare, relatare, (rar) expus¹ (1). 2 (Ccr) Ceea ce se expune, se descrie, se istorisește Si: narare, narațiune, povestire, relatare, (rar) expus¹ (2), (îvr) parastasire. 3 Așezare a unei ființe, a unui obiect la vedere pentru a atrage atenția publică Si: (rar) expus¹ (3). 4 Prezentare (a unei opere de artă) privirii și atenției publicului Si: (rar) expus¹ (4). 5 Arătare ostentativă (a ceva) Si: (rar) expus¹ (5). 6 Descriere, dezvăluire a unui sentiment, a unei stări, senzații etc Si: (rar) expus¹ (6). 7 Explicare Si: (rar) expus¹ (7). 8 Punere într-o situație neplăcută Si: (rar) expus¹ (8). 9 Supunere la un risc, la un pericol, o boală etc Si: (rar) expus¹ (9). 10 Plasare, așezare pentru a fi supus acțiunii cuiva sau a ceva Si: (rar) expus¹ (10). 11 (Prc) Supunere a unui clișeu, a unei fotografii etc. la acțiunea luminii Si: (rar) expus¹ (11).

*EXPUNERE sf. 1 Faptul de a (se) expune ¶ 2 Povestire, narațiune: a făcut o ~ clară a faptelor ¶ 3 Explicațiune: ~ de motive; ~a doctrinei creștine ¶ 4 Începutul unei lucrări literare în care se arată subiectul ce urmează a fi tratat; 👉 EXPOZIȚIUNE.

EXPUNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a expune și rezultatul ei. 1. Prezentare, exprimare prin cuvinte a unei situații, a unei idei etc.; relatare. Pe cît înaintau în expunerea lor, pe atît dreptatea apărea mai evidentă. C. PETRESCU, R. DR. 210. ◊ Expunere de motive = explicarea, prezentarea motivelor care determină propunerea unui proiect de lege etc. 2. Prezentare în public a unor obiecte selecționate. Expunerea obiectelor într-o vitrină. 3. Punere în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. 4. Supunerea unui material fotosensibil la acțiunea luminii pentru a obține un clișeu, o copie, o fotografie etc.

EXPUNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Narațiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziție; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicație, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărîri etc.). [< expune].

EXPUNERE s. f. acțiunea de a (se) expune. ◊ relatare; ceea ce se expune. ◊ narațiune, povestire. ♦ ~ de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cuprinzând sublinierea și motivarea soluțiilor noi. (< expune)

EXPUNERE ~i f. 1) v. A EXPUNE. 2) Ceea ce se redă prin cuvinte. 3) Lucrare școlară, în special scrisă, care constă în redarea conținutului unui text. /v. a expune

expunere f. 1. acțiunea de a expune; 2. dare de seamă: expunerea unei doctrine; 3. povestire amărunțită: expunerea unui fapt; 4. partea unei opere literare în care se face cunoscut personajele și principalele circumstanțe de acțiune; 5. părăsirea unui copil în public. V. expozițiune.

*expúnere f. Acțiunea de a expune, expozițiune.

espunere sf vz expunere

expunere s. f., g.-d. art. expunerii; pl. expuneri

expunere s. f., g.-d. art. expunerii; pl. expuneri

expunere s. f., g.-d. art. expunerii; pl. expuneri

EXPUNERE s. 1. v. povestire. 2. expozeu. (~ a fost urmărită cu interes.) 3. v. descriere. 4. v. emitere. 5. etalaj, etalare, întindere. (~ mărfii pe tarabă.)

EXPUNERE s. 1. arătare, istorisire, înfățișare, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relație, (înv.) spunere. (O ~ fidelă a faptelor.) 2. expozeu. (~ a fost urmărită cu interes.) 3. descriere, înfățișare, prezentare, redare, zugrăvire, (rar) descripție, zugrăveală, (înv.) scriere, scrisoare. (~ a stărilor de lucruri, într-un roman.) 4. elaborare, emitere, enunțare, formulare. (~ unei noi teorii asupra...) 5. etalaj, etalare, întindere. (~ mărfii pe tarabă.)

EXPUNERE s. f. (< expune < lat. exponere, după pune): exprimare sau redare prin cuvinte a unei situații; relatare, narațiune, povestire. ◊ ~ sumară: e. scurtă, succintă. ◊ ~ detaliată: e. amănunțită, în multe cuvinte. (Pentru restul clasificării v. exprimare, ale cărei elemente de clasificare se potrivesc și aici).

EXPUNÉRE (< expune) s. f. 1. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; concr. ceea ce se expune, se relatează; narațiune, povestire. ◊ (Dr.) e. de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante și a motivării acestora. 2. (FOTO.) Mărime caracteristică fotografierii, egală cu produsul dintre iluminarea unui material fotografic și timpul cât a fost expus iluminării.